saritura in-naltime

scandalul sangelui

Obisnuim sa cantam in intalnirile noastre bisericesti versuri precum “Altceva nu mantuieste, decat sangele lui Isus” sau “spalati prin a Sau sange, o Vom pasi, salvati prin har “. Fiecare celebrare a Invierii atinge apogeul urmand – oarecum normal si banal acum pentru noi – unei cutremuratore zile de vineri(Vinerea Mare), zi in care nu uitam sa ne inchinam marcand faptul ca sangele Domnului Isus ofera iertare fiecarui muritor ce crede in jerfa christica.

Traim intr-o cultura a razvratirii, in care sangele se scurge din belsug prin literatura consumata si prin rolele de celuloid ale marelui ecran. Oamenii sunt obisnuiti cu violenta, cu ororile, cu masacrele; exista festivaluluri ale acestui gen cinematografic, expozitii, tot felul de manifestari care promoveaza cultura horror si dintr-o data oamenii spun ca jerfa lui Isus e prea mult. Ceea ce se doreste a fi o atitudine de bun simt cultural este de fapt un paradox ce dovedeste faptul ca jerfta christica ne incurca, ne incomodeaza.

Mi-aduc aminte cum la vrema cand ecranizarea lui Mel Gibson – Patimile lui Christos – patrundea pe piata media, multi au catalogat-o drept prea sangeroasa. M-a mirat atunci si ma mira inca afirmatia despre sadismul lui Dumnezeu sau despre grozavia si nepotrivirea culural-contemparana a jerfei christice, intrucat aceste observatii vin din partea unor oamenii obisnuiti si care accepta(subliminal cel putin) violenta. Sunt crestini care o vor sa salveze situatia si pun totul pe seama simbolismului; “sangele lui Christos, jerfa Lui are o valoare simbolica” – spun ei. Acest efort de acomodare partiala a unui adevar crestin istoric are de fapt efectul reducerii, diminuarii, ridiculizarii insemnatatii pe care Dumnezeu i-a conferit-o jerfei lui Christos. Veti spune ca ceea ce s-a intamplat in apropierea Ierusalimului era potrivit doar pentru acel context istoric iar mentionare obsesiva a jerfei in contextul nostru nu este atat de potrivita pentru ca astazi in secolul 21 oamenii nu o mai inteleg, privesc altfel viata si sacrificiul.

E drept faptul ca in civilizatia noastra nu mai avem sacrificii de animale – pana si porcul de Craciun trebuie sa-l impuscam acum inainte de a-i implanta cutitul in vena. Exista tot mai multe voci care spun ca oamenii nu ma inteleg ideea de vinovatie, de pacat si rascumparare in acesti termeni. Aceasta acomodare a conceptului biblic al iertarii nu poate fi facuta insa pe un alt teren decat cel al jerfei christice. Altfel este o parodie nereusita, un simulacru de contextualizare spirituala.

Sangele este un element prezent in naratiune biblica. Legamantul sangelui nu este folosit de Dumnezeu doar ca o metafora, adaptand vre-un obicei pagan. Sangele este prezent in Biblie inca de la inceput. In primele ofrande oferite lui Dumnezeu una una este de sange si conduce spre o varsare de sange(Able si Cain). Imediat dupa cel Noe acosteaza arca, el porunceste ca sangele sa nu fie mancat intrucat in el este viata. (Gen. 9:4).

Apoi il vedem pe Dumnezeu descriind pentru poporul evreu un intreg sistem sacrificial bazat de sange, care intr-un fel avea si menirea de a-i pune deoparte, de a-i separa pe cei ce sunt ai lui de restul celorlalti pamanteni. Aceast mentiune de a nu manca sange nu este o metafora, nu este doar o ilustratie; este ceva respectat si privit cu reverenta pentru ca avea valoarea unui legamant. Una din primele afirmatii ale Concilului de la Ierusalim ca parte a chitului esential pe care noii credinciosi, urmasii lui Christos isi defineau setul de practici privea absenta counsumarii sangelui (impreuna cu interzicerea imoralitatii sexuale) – Fapte 15:28-29.

Daca Dumnezeu ar fi dorit o acomodare culturala a vremei aceleia cu mesajul salvarii Sale atunci si-a ales o imagine total nepotrivita. Da, intr-un sens oamenii dn Galileea si Iudea erau obisnuiti cu un sistem sacrificial in care era varsat sange de animal si asta intr-un fel i-a facut sa fie agresivi si sa se simta ofensati de manifestarea lui Isus Christos. Atunci cand ei la-au auzit pe Isus spunand ca va darama Templul – ei s-au gandit si al disparitia sistemului de jertfe prin care isi linsteau constiinta si cautau indreptatirea, justificarea inainte lui Dumnezeu. Ba mai mult decat asta l-au mai auzit pe Isus spunand despre necesitatea de a manca si sangele Sau.

Ganditi-va cat de scandalos – in termenii culturali ai vremii aceleia – s-a pronuntat Christos in fata galileenilor: “Daca nu mancati carnea fiului lui Dumnezeu si nu beti sangele Sau nu veti avea viata in voi” (Ioan 6:53). Asta nu era o metafora; pentru cei traiti intr-un sistem educational in care perceptele Legii era predate cu deamaruntul si care stiau ca nu aveau voie sa manance si sa bea sange – cu atat ma mult sange uman – cuvintele pareau o nebunie. Intr-un fel Petru este si el ofensat dar nu pleca pentru ca isi da seama ca nu are unde sa mearga si sa-i fie mai bine.

Astazi oamenii par la fel de scandalizati in fata mesajului Sangelui lui Christos. Nu vrem sa fim manjiti de sange; am vrea daca se poate o Evanghelie septica, perfect sterila. Am vrea un crestinism curat si stralucitor dar nu se poate stralucire mai mare decat aceea conferita de sangele lui Christos.
In timpurile noastre, de la frageda varsta se traieste sub fascinatia sangelui; cultural tinerii sunt ademeniti de prezenta sangelui. Vampirii au devenit monstruleti simpatici si de ajutor care nu ne mai sperie ca se hranesc cu sange atat vreme cat mai traiesc si povesti de dragoste. Neoficial (in sensul ca nimeni nu o prezinta in statistici) una din cele mai bine platite slujbe este cea care in care se curata locul crimei, sau al accidentului. Cei care colaboreaza cu Politia sunt chemati de graba pentru a curata incaperea, soseaua, zidul de prezenta sangelui; sangele daca este vazut, automat ne gandim ca acolo a avut loc ceva rau.

Sangele inseamna judecata. Daca te deranjeaza prezenta lui si ai vrea sa-l stergi de pe usiori usilor din Egipt tot ce raman este doar o judecata rostia care sta sa fie implinita. La fel si in cazul inlaturarii sangelui din Evanghelie. Tot ce ramane este doar o judecata fara Har!

Isus te poate ofensa cu sangele Sau dar te si mantuie prin Sangele Sau. Trebuie doar sa crezi ca acesta este element esential in ecuatia salvarii tale. In sange este viata si daca vrem sa traim avem nevoie de viata din viata Sa. Sangele lui Isus ne ofera o transfuzie de viata. De aceea autorul Epistolei catre Evrei clasifica sangele lui Isus mai important, maret, mai bun decat sangele primului om care a exprimentat jerfa, Abel. Fiecare acuzatie din partea lui Satan are un raspus in sangele lui Christos. Noi l-am biruit prin Sangele Mielului (Apocalipsa 12:10).
(selectiuni din materialul aparut in Romanian Times)

2 Comments

Leave a Reply