saritura in-naltime

morcovu’ si Napoleon

Ce vezi? Cand mi se pune intrebarea asta si mi se arata un desen ciudat ori prea simplu ma gandesc ca undeva este o iluzie optica. Sunt fascinat de puterea creierului si de coordonarea cu ochiul uman. Uneori iluziile optice incanta mintea si privirea insa nu intotdeauna deformarea realitatii are efecte benefice.

 Am rasfoit o revista cu peisaje alcatuite magistral din fructe si legume dar cel mai intersant mi s-au parut portretele; asa am dat de portretul lui Napoleon realizat din vegetale. Normal m-a vizitat si gandul: “ce’are Napoleon cu morcovu’“ dar n-am vrut sa intinez prea mult memoria ilustrilor nostri inaintasi.

 Daca m-as fi uitat numai dupa elementele ingrediente ale imaginii as fi pierdut din vedere rezultatul. Departe de mine gandul ca detaliile nu-s importante dar blocarea in detaliu paralizeaza intelegerea intregului. Cand acorzi ceva timp unei imagini si focalizezi interior si exterior diferite zone s-ar putea la final sa depasesti confuzia si sa ai satisfactia unui intreg cum nu ai gandit initial.

 Ideea ce graviteaza in jurul iluziilor optice ma ajuta si la intelegerea lui Christos. Cum? Scrierile vechi-testamentale sunt pline de imagini, de elemente care constituiau portretul unui Mesia pe care inaintasii il asteptau dar nu l-au vazut. De fapt singura posibilitate de vizualizare a lui Mesia era prin credinta. Multitudinea de amanunte aparent confuze, brute deseori si neslefuite legate prin credinta si idei ale scrierilor Noului Testament creeaza imaginea unui Christos care aduce incantare sufletului. E ceva dupa care tanjeai si nu mai aparea…

 Iluziile teologice sau optice sunt indepartate si adevarul apare incantator si real.

 Dumnezeu scrie istoria rascumparatoare a omului folosind imagini, scene. Acestea au succesiunea lor, importanta, insemnatatea lor si aparent se contrazic sau chiar par sa evidentieze altceva. Elementele cheie in istoria rascumpararii se impletesc in persoana lui Christos iar rolul sau rascumparator este inteles bine de scriitorii Noului Testament ce folosesc si leaga imagini din Vechiul Testament.

 Descoperirea progresiva pe care Dumnezeu o face in istoria umanitatii se incheie cu Isus Christos, culmina cu mantuirea de la Golgota.

 Daca ar fi fost sa ma uit doar la forma castravetilor sau morcovilor si sa le analizez consistenta, culoarea si eventual sa anticipez gustul, daca m-ar fi intresat doar analiza C14 si marimea lor, poate nu l-as fi vazut pe Napoleon printre vegetale. La fel pateste si Christos. Sau la fel patesc oamenii. Privesc la detaliile istoriei rascumpararii lasate de Dumnezeu in istoria umanitatii si li se par irelevante, grotesti, lipsite de gust, sens. Nu pot sa creada socotind ca sigur este ceva mai bun decat ceea ce vad. Aparent morcovii n-au nici o legatura cu Napoleon dar toate vegetalele impreuna privite ca un intreg dau imaginea lui Napoleon.

 Regii din VT portretizeaza aspecte ale regalitatii mesianice, preotii VT aduna elemente prin care oameni pot intelege preotia christica s.a.m.d.

Dar ce se intampla cu oamenii care au trait si experimentat ritualul, tehnica VT? Ce se intampla cu cei care au urmat jerfele ui Moise, preotia lui  Aaron sau au proslavit regalitatea lui David? Ei au privit toate acestea prin credinta ca Dumnezeu le va da ceva ce acum aparent este doar o umbra. Umbra implica existenta unui lumini undeva nu? Ei l-au vazut pe Christos in elemente mici.

Credinta este elementul cheie si pentru cei din trecut si pentru cei din prezent.

Iluzia (teologica/optica) poate deturna realitatea.

Doamne ajuta necredintei mele si lasa-ma sa vad!

Leave a Reply