saritura in-naltime

cand o zbura Felix…

Se spune ca a trait odat’ un om pe nume Peter ce avea langa el ca animal de casa o broasca pe care o numise Felix. Peter isi ducea existenta traind modest, lucrand in magazinul general din central localitatii si visand sa fie bogat, de fiecare data cand lua salariul . “Felix!” a strigat el intr-o dimineata. “Stiu cum o sa facem si o sa fim bogati! O sa te invat sa zbori!”

Felix bineinteles era oripilat de idee. “Eu nu pot zbura” l-a dojenit el. “Sunt broasca, nu papagal!”

Peter, descumpanit de raspunsul primit a continuat: “Uite, atitudinea asta a ta negativa poate fi o problema. Atunci o sa continuam sa fim saraci si asta e doar din cauza ta.”

Felix s-a inspaimantat la randu-i de greutatea pusa pe umerii sai si impreuna cu Peter a inceput temator sa lucreze la procesul zborului.

In prima zi de “antrenamente,” Peter cu greu si-a putut controla entuziasmul in timp ce Felix cu greu si-a controlat balansul. Peter a inceput sa explice cum ca apartamentul lor se afla la etajul 15 si in fiecare zi Felix trebuia sa sara pe fereastra, eventual din pervaz in pervaz si cu timpul va deprinde tehnica zborului. Dupa fiecare saritura ei vor analiza impreuna efortul depus si vor stabili cele mei eficiente miscari. In timpul in care Felix va ajunge la cea mai de sus fereastra a imobilului cu siguranta ca va avea ceva experienta acumulata si va fi capabil sa zboare.

Felix a spus ceva despre pericole si despre viata sa dar toate cuvintele sale s-au lovit de urechi surde. “Tu nu intelegi cat de important este asta,” ii spunea Peter. “Din pozitia tu nu poti vedea intreaga imagine, intregul tabloul.”

Spunand aceasta Peter a deschis larg fereastra si l-a aruncat pe Felix afara. Acesta a aterizat cu o bufnitura.

A doua zi Felix a implorat sa nu fei aruncat pe fereastra. Peter i-a spus ca s-a documentat, il intelege si s-a asteptat sa intampine rezistenta ori de cate ori va promova o idée noua indrazneata, un plan inovativ.

Cu aceastea zise l-a aruncat pe Felix pe fereastra, auzind peste cateva secunde din nou o bufnitura.

Acum nu se pune problema ca Felix nu ar fi incercat tot ce putea el mai bine sa zboare. In a cincea zi el  si-a intins picioarele  si le-a arcuit ca niste aripi incercand sa modeleze aerul sub ele. In a sasea zi si-a pus o mante rosie pe care scria mare “S” gandind la ce-a vazut el intr-un film. Dar degeaba.

In a saptea zi, Felix n-a mai ripostat, si-a inteles soarta si n-am mai implorat mila. S-a uitat la Peter si i-a spus: “Tu iti dai seama ca o sa mai omori, nu?”

Atunci Peter a evindentiat progresul extraordinar pe care Felix l-a facut, performantele expemplare inregistrate in toata perioada de incercari desi nici una nu a atins tintele propuse.

Auzind aceasta Felix a spus incet “Taci din gura si deschide fereastra,” si el tasni afara pe piatra din coltul cladirii.

Si-a incordat muschii si a tasnit in sus strapungand aerul.

Peter a intors capul si s-a dus in mijlocul camerei. Era foarte dezamagit pentru ca nu a indeplinit singurul scop pe care l-a avut in proiectul sau. Ba mai mult Felix nu doar ca nu zboara; el nici macar nu a invatat cum sa cada prabusindu-se mereu precum un sac de ciment, ingnorand sfatul tehnic oferit de Peter: “Sa cazi destept, nu tare!”

Singurul lucru pe care il facea acum Peter era sa analizeze, sa se gandeasca la intreaga perioada de incercari. Dupa ceva timp  si-a ridicat capul zambind si-a spus: “Data viitoare o sa-mi iau o broasca mai desteapta!”

Povestea asta circula cu mici modificari sub semnatura anonimatului si este folosita in varii comunicari sau interactiuni de management.

Ai incercat vre-odata sa faci o broasca sa zboare? Eu da…da’ m-am lecuit si-i trimit acum la Creator.

 

PS

Si cand te gandesti ca cel mai extrordinar lucru a fost mereu vizibil dar nu indeajuns; broasca vorbea…

Leave a Reply