saritura in-naltime

zaiafet ori…

Una din iesirile pe care le gustam amandoi, fiul meu si cu mine, este la terenul de tenis pentru a juca lap tennis-tenis cu piciorul. E intotdeuna un bun prilej de a ne exersa elasitictatea incheieturilor si genialitatea unor efecte imprimate balonului rotund. Recunosc ca a trecut prioada in care ma jucam si il lasam sa castige din cand in cand niste puncte. Trebuie acum sa ma intrebuintez serios pentru a pierde onorabil. Exista o tensiune si o emotie pe care orice tata o simte atunci cand copilul sau, aflat in postura de unul contra unul, il va depasi. Este momentul in care se termina un sezon al vietii si incepe altul. Cu un ochi accept, vad ca nu mai sunt asa de tanar cum ma cred iar cu un altul ma uit cumva chioras ca “asta micu’ “ a reusit sa faca asta si mandriei mele de concepator al sau ii pica greu infrangerea.

In familie sau intr-un grup se intampla la fel. Investim timp si energie in relatii, in a-i influenta spre bine; ii antrenam, ii “hranim”, ii ajutam sa se dezvolte.  Le dam oprtunitati sa puna in practica si creem spatiu pentru a castiga sau a fi infranti. Ii ridicam atunci cand sunt cazuti si ii mai temperam cand sunt prea exaltati.

Si apoi, intr-o zi se intampla. M-au/te-au depasit.

Atunci am varianta sa lasa mandria mea ranita, orgoliul meu sangerand si sa ma bucur alaturi de el/ei si de culmea pe care a/au atins-o. Ei sunt cei in care ai investit si investitia ta da semne de profit. Probabil cel mai bun compliment pentru un lider, pentru un formator de oameni, pentru un mentor este sa-i vada pe cei din echipa sa depasindu-l  in abilitati, performante, rezultate. E momentul in care treci de la a le da tu o pasa lor, la faza in care trebuie sa te bucuri daca mai primesti din cand in cand vre-o pasa.

Cum te raportezi la situatia cand altul te depaseste, cand altul e mai bun? Pe teren sau in biserica? Il faultezi sau te transferi la alta echipa?

Leave a Reply