saritura in-naltime

inchipuit, de neinchipuit, cu chip

Ma uitam pe un album de portrete. Chipuri si chipuri. M-am lasat prins intr-un joc de-a inchipuitul. Ce gandesc aceste chipuri? Ce e in spatele acestor fetze? De la chipuri de oameni de toate culorile, varstele, am ajuns apoi(prin ganduri) la chipuri de crestin. Cum arata un crestin al zilelor mele. Dar nu neaparat la fatza; asa de-a-ntregul? Arata diferit stiu, dar cum? Care este protretul tipic al crestinului de veac nou, al celui ce merge prin 2011?

Imaginile decupate de prin povestile de success ale Americii prezentau crestinul drept acea persoana ce merge regulat la biserica, manca in pauza fursecuri, bea cafea/ceai si scrie cecuri generoase pentru misiuni internationale. Zambeste frumos la poza. Mai e asa? Nicidecum; nici macar fursecurile n-au ramas…

Nu mai este nici acea persoana ce anunta o  viziune de dezvoltare a bisericii/misiunii pe puncte cu nivel de eficienta si control ce semana asa de mult in structura cu un plan de afaceri. Nu a ramas doar dorinta de a avea o viziune…

Frunzaream ceva insemnari prezentate intr-o conferinta la Biola(Urbana Mission)

  • crestinismul este o religie globala fara a avea un centru geografic;
  • in zonele in care crestinmul este in declin, religia musulmana are o crestere considerabila;
  • crestinii din centre aflate in afara sferei vestice(occidentale) se defines/prezinta/exprima mult mai moral-conservatori decat crestinii din zone occidentale(Europa/NordAmerica);
  • acceptarea culturala a crestinismului ii reduce din impact. Acolo unde crestinii se afla sub opresiune, persecutie, luptand pentru un loc in spatial public, credinta lor apare a fi mult mai sincera (faptele lor sustin vorbele pe care le spun).
  • multi crestini azi sunt saraci, tineri si needucati.
  • cea mai mare biserica crestina din Londra este formata majoritar din imigranti nigerieni.
  • cel mai mare numar de romano-catolici(ordinul iezuit) se afla in India;

si dincolo de concluzia mutarii centrului de greutate al crestinismului dinspre Europa – Civilizatia Vestica – spre Asia si Africa, aparea chipul unei femei sarace locuind undeva in Africa, America Latina sau chiar Asia.

Ea sa fie? Asta sa fie chipul tipic al sec. 21? Ma pot identifica cu asta? Ma simt bine?

Cu siguranta biserica ei n-are fursecuri dar e dorinica sa imparta hrana cu toti cei afalti in jurul ei; probabil n-au nici usa la intrare dar e gata sa ofere adpost si protectie oricui vine la ea. Biserica ei n-are planuri de eficientizare ci poate doar grija zilei de maine – plan de supravietuire. N-are cor desi canta cu totii, iar instrumentele sunt construite ad-hoc si nimeni nu se plange de zgomot. N-au inca nici controverse teologice de despicat firul in patru(sprezece). Ea il iubeste pe Isus din toata inima si-atat.

Incercand sa ma vad in aceasta imagine ma gandesc cum o sa apar?

Dumnezeu s-a folosit mereu de oamenii obisnuiti pentru a promova mesajul Imparatiei Sale. Astazi ma gasesc incojurat de prea multi specialisti in de toate care vorbesc despre valorile Imparatiei si le arata atat de putin.

Care e portretul tipic al crestinului din jurul tau? Are chip sau-i inchipuit?

N-are probabil culoare(sa nu fim rasishti, tovarasi…) dar nu-i nici incolor; dar daca n-avem culoare putem macar sa avem caracter?

Leave a Reply