saritura in-naltime

cu mantuirea la film pe bulevard

Nume sonore si un subiect discutabil – vechea reteta simplista unei eveniment media ce se vrea vazut. “Salvation Boulevard”, pelicula regizata de George Ratliff, este o satira neagra la adresa crestinismului contemporan de culoare evanghelica.

Mesajul fimului este puternic umanist si anti-crestin. Un teleevanghelist(naiv si manipulant, ce traieste in lumea lui) se lasa condus de natura lui pur pacatoasa incercand a acoperi impuscarea – din greseala – a unui oponent ateu. In mecanica actiunii intervin elemente ce ii vor a da culoarea unei comedii negre la care insa nimeni nu rade si nici nu plange, singura reactie fiind poate una de lehamite la adresa crestinismului.

Au fost culese diferite impresii, amestecate ceva stereotipuri, picurat putina intriga stangace si rezultatul este pe masura dorintei regizorului si a finantatorilor: sa dovedim ca religia crestina nu merita sa fie urmata. E falsa, plina de minciuna (la cel mai inalt nivel – preotesc/pastoral) nu ofera solutii reale la probleme, frange viata in plinatatea ei.

Regizorul George Ratliff (cunoscut si pentru alte pelicule ce prezinta negativ crestinismul) prinde ceva portrete le aseaza intr-o actiune si la final intelegem ca pastorul ajunge la inchisoare pentru ceea ce a facut si nu a recunsocut, sotia unui tip credincios divorteaza din motive de incompatibilitate cu sotul ei pe care il dorea bine vazut in biserica, adolescentii sunt victime sigure ale bigotismului religios, un fost soldat se intoarce la o biserica traditionalista (indeplinesti un ritual si esti mai bine) pentru a scapa de accentele ieftine si suspicioase ale unei religiozitati tip balon de sapun, iar ex-rokerul convertit reunta la credinta si se intoarce la una din fostele prietene cu care s-a simtit bine dupa atatea spectacole.

Concluzia: mai toti ies din biserica pentru ca daca iti folosesti putin mintea nu merita sa stai acolo.

Filmul vrea sa starneasca reactii previzibile atat in randul impotrivitorilor crestinismului (ce pot spune spune: “v-am zis eu…”) cat si in dreptul celor ce vor sa rescrie crestinismul (acestia vor spune: “…ce mai asteptam?”)

Actorii? Daca n-ar crede in ideile filmului probabil n-ar fi jucat in el.

  • Pierce Brosnan joaca rigid, fiindu-i probabil greu sa intruchipeze un pastor asa de fals.
  • Marisa Tomei e cat de cat OK in rolul “naturalei si mult prea normalei” agente de securitate care trece de la un prieten la altul si care fumeza marijuana pentru a da savoare vietii.
  • Jennifer Connelly – o femeie sincera in ceea ce crede, sotie a unui nou convertit care face totul ca sotul ei sa fie bine vazut in biserica.
  • Ed Harris – in rol de profesor ateu ce vrea sa-i lumineze pe oameni cu logica si ireligiozitatea sa.
  • Ciaran Hinds – in rolul unui fost soldat, prins de o efervescenta religioasa dar renuntand la ea printr-o gandire analitica.

O pelicula jucata stangaci poate si prin prisma senilitatii subiectului. Tensiunea nu este in film ci inafara lui intrucat contine elemente reale, fapte, exprimari ce au loc in interiorul religiei crestine dar acestea nu reprezinta sensul crestinismului.

Tehnica cinematografica; unele cadre sunt filmate stangaci, si poti vedea diferenta intre camera folosite sau efectele uzitate pentru a imbina cadrele.

Pelicula vrea sa exprime grafic abuzul religiei asupra constiintei umane. Sunt multe elementele simbolice ce se vor imprimate in memoria audientei; iata cateva:
• numele bisericii – “Biserica celui de-al Treilea Mileniu – dorind sa avertizeze faptul ca toate bisericile in noul mileniu vor fi asa. Viitorul suna rau!
• un fost soldat are nevoie de emotie si sensibilitate in viata sa dar nu le va gasi decat tot in biserici traditionale acolo unde exista un cadru de exprimare a religiozitatii.
• copii/adolescentii sunt fortati sa-si reprime orice simtamant sau exprimare nereligioasa.

Are Salvation Boulevard ceva adevar in ea? Are. Spune adevarul? Nu. Falimentul si prefacatoria unor teleevanghelsiti sau predicatori/pastori afecteaza imaginea si perceptia asupra crestinsimului dar nu distruge esenta acestuia.

Exista simulare si manipulare in “manifestari” crestine? DA. E rusinos(dar sanatos) si trebuie recunoscut. Exista manipulare in toate productiile cu iz anti-religios? DA. Si inca mare.

Finalmente regizorul nu face nimic altceva decat sa predice corului sau printr-un film usor, slab, previzibil la care pana a ajunge la accenturarea finala a ideii principale – nu merita sa mergi la biserica – nu stiu cati necredinciosi mai erau in sala.

Acum daca ateii chiar vor sa-si dovedeasca inteligenta ar trebui sa recunoasca: crestinismul este ceva total diferit de ceea ce vrea Ratliff sa exprime.

Pentru ca mantuirea nu-i pe boulevard; mantuirea e pe o cale ingusta.

Leave a Reply