saritura in-naltime

mai animalule – varianta pastoreasca

The Barna Group a prezentat (ceva vreme in urma) o statistica cuprinzand variantele de comportament exprimate de pastori/lideri eclesiali atunci cind acestia parcurg “valea resentimentelor” sau a dezamagirii ori a situatiilor conflictuale.

Primele 10 raspunsuri/reactii in cadrul sondajului au fost:

  • Rugaciune asupra problemei/situatiei aparute (37%)
  • Confruntarea imediata a problemei (34%)
  • Solicitarea/indrumarea catre cineva din bordul de conducere pentru a rezolva situatia(15%)
  • Consulterea Bibliei pentru intelgerea cum este vazuta problema si/sau rezolvata (14%)
  • Cautarea unui sfat la cineva de incredere (10%)
  • Discutie directa cu persoana implicata (9%)
  • Confruntarea problemei si a celui ce a generat-o (9%)
  • Promovarea unei predici/mesaj despre subiect (4%)
  • Organizarea unei intalniri de urgenta a bordului pastoral (2%)
  • Auto-examinare (2%)

 

OK, sondajele sunt sondaje; incearca sa ofere o perspectiva cat mai aproape de realitate desi nu o reflecta intotdeauna obiectiv. Oricum furnizeaza suficientele elemente pentru discutii si abordari ulterioare.

Probabil ca nivelul combinarii unor raspunuri ar oferi ce-a mai buna solutie. Dar care? Aidoma modului in care Isus Christos si-a portretizat unii din contemporani(pui de naparci, vulpe, etc.) cred ca analogiile cu lumea animalelor sunt foarte suggestive si ar ajuta la configurarea unor profile de comportament(fericite sau nefericite) intalnite in lume eclesiala.

 

Lenesul – mamifer din familia Megalonychidae: fi detasat!

Pasiv, detasat/dezinteresat si fara cunostinta; acesta ar fi profilul rapid acestui mamifer.

Unii pastori populeaza perfect aceasta categorie; nu fac nimic, nu vor sa se complice; se prefac ca nu vad si e mai sigur asa sa nu se puna rau cu nimeni. Detasarea desi pare un loc sigur poate avea urmari catrastofale pe termen lung pentru lucrare si pentru persoana care se complace in ea.

 

Sconcs: lasa ca mizeria sa o “rezolve” altii

Aceasta solutie pare o “mare intelpciune” si se-ntalneste intr-o varianta neaosh-romaneasca de “a scoate carbunii din foc cu mana altuia”. A delega problema este una; a-i lasa pe altii sa o resolve doar pentru ca nu vrei sa-ti patezi imaginea este alta. Cand fugi de raspundere il eviti pe Dumnezeu.

 

soim: privitu’ pe fereastra nu in oglinda

Numai 2% din pastori au raspuns ca se autoanalizeaza in urma problemelor aparute pe drum. Cei mai multi se uita din inaltime si planeaza…Jim Collins aducea intr-un material in discutie metafora ferestrei si a oglinzii in procesul de conducere. Lideri nu se uita in jur sa dea vina pe altii. Se uita in oglinda sa vada cum arata si ce au gresit. Apoi se uita pe fereastra  pentru a-i lauda pe altii pentru ceea ce au facut.

Cautand vina doar in altii nu va ajuta deloc lucrarea nici pe termen scurt nici pe termen lung.

 

Broasca testoasa: ma ascund in carapacea spiritualitatii

Orice copil stie ce face acest animal cans este atins sau luat in mana(brate); instinctual se retrage in carapace pentru a se ascunde. 37 % din cei intervievati spun ca se roaga pentru ceea ce li se intampla; nimic mai normal, nimic mai spiritual. Numai ca uneroi “ma voi ruga pentru asta” este o formula folosita drept scuza. Ceea ce Barna arata in cifrele sale este faptul ca pastori aleg fie o cale foarte umana – aceea a confruntarii  – fie una surpespirituala – ma rog ruga, posti si citi din Biblie; rareori o combinatie intre cele doua.

 

Leul: mi-e bine asa cum sunt

Aratarea asta de obicei rage, emana incredere in sine, domina si merge imperturbabil pe calea sa. 2% au zis ca se uita la ei pentru a analiza problema. O treime au raspuns ca vor confrunta problemele direct. Este buna partea cu lamurirea situatiei cat mai rapid numai ca uneori asta degaja o incredere prea mare in propriile posibilitati/abilitati.

 

Poate iesi vre-un hybrid sanatos din combinatia broasca testoasa – leu?

 

Uneori cand sunt lovit, ceva nu iese bine, ma refugiez in mine si ma rog sa inteleg ce am gresit; alteori cand stiu ca n-am facut nimic rau ma afisez pe pozitie, sunt rapid in a intoarce raspunsul (sau e-mailul) intr-un mod sarcastic (de unde si vorba”…rugati-va pentru ei, nu pentru mine…”)

 

Cred ca rugaciunea sincera si dragostea acopera o multime de pacate. Nu prea rapid pentru a nu uita sa ma rog si nu prea rugativ pentru a evita un raspuns. Intr-un mod intentionat sau nu, oamenii pun standarde inalte in dreptul meu si mai mici in dreptul lor.

 

Potrivit raportului Barna doar 11% din pastori se roaga si actioneza. Rugaciunea este un lucru extraordinar dar o folosim noi doar ca o modalitate de a ne intarzia reactia/raspunsul?

Nu m-am gandit sa rad sau sa critic acid pe pastori. A cauta echilibrul intre vorbe, gesturi si expresii este de dorit in dreptul fiecaruia iar triunghiul “incredere”, “umilinta”, “disponibilitate” delimiteaza o zona de resurse spirituale.

Tensiunile vin si uneori nu pleca niciodata pe partea asta a Cerului. Pentru sanatate spirituala si emotionala trebuie sa fiu atent la raspunuri, recunoscand greselile si cautand in orice situatie onorarea lui Dumnezeu.

Leave a Reply