saritura in-naltime

razboi clicktivismului

E normal. Fa un click aici si aici apoi aici si mergi acolo tot cu un click si asa mai departe…

Ni s-a umplut viata de click-uri. Intercatiunile social-virtuale se inmultesc si divid pe baza de click-uri iar clasamente cu pseudovalori impuse se intocmesc cumuland click dupa click de pretudindeni.

Activismul asta “da click” sau clicktivism (cum se zice prin urban dictionary) este extensie tehnica a unei desfasurari nu intotdeauna logice in directia consumarii unei energii pentru a crea senzatia de implicare si a satisfice dorinta de a fi parte intr-un process. Vrei sa donezi sange? Fa click. Vrei sa se stranga bani pentru un copil frumos si necajit care-i pe moarte? Fa doua clic-uri si trimite mesajul la alti 10 click-o-umanoizi. Pune cu un zambet pe chipul meu folosind 2-3 click-uri in Photoshop.

Clickmania devine un mediul vegetal in care speram ne socializam si ne culturalizam. Nutrientii pentru crestere intelectuala ni luam pe baza de click-uri si cu un click faurim eroi ce nu-s decat cel mult lideri-holograme(ce se ridica putzintel si apoi pier…), stafii ale unor valori ravnite. Click-ul denunta setea dupa schimbare ce ajunge sa se blocheze canalul real al transformarii si receptarii valorii.

Click-ul arata dependabilitatea noastra si credinta pe care ne-o punem intr-un system in care reclama este partea mecanismului motivator. Click-ul cunatifica totul numeric, devenim procente si cifre intr-un algoritm ce il vrem sa aprecieze cumva viata pe care o traim. Cat e real? Click-ul ma poate defini (cate click-uri comit pe zi si unde…) ma poate schimba (noi obiceiuri si metehne) si ma poate anula (daca cineva ma exclude pe baza click-ului sau populand spam-ul dupa ce am creat spasme)

Click-ul neglijeaza procese launtrice si niveleaza/extenueaza emotional stanind senzatii si solicitand instinctual reactii. Click-ul pare motto si exponent perfect pentru “democratia in actiune” ce ne introduce intr-o gloata de clickari ce (se)clickuiesc (intre ei) cu aviditate nestiind nici unde-i finalul, nici ceea ce urmeaza si nici de ce au inceput. Click-ul pare solutia ieftina la curiozitate ce ne impinge spre un automatism. Asa dragul de “click” duce la robotizarea omului prin intreprinderea unei actiuni doar de dragul procedeului/procesului.

Clickul ne activizeaza fara sa fim activi, creaza senzatia unei implicari in care ceea ce pare devine mai real decat cea ce este.

Click-ul e tot mai mult o alta expresie a intoxicarii tehnologice, o alta forma de dependenta. Tehnologia nu trebuie sa domine spiritual, gandirea, poezia respiratiei. Este un instrument si trebuie sa-l lasam acolo chiar daca asta va inseamna o perioada de recuperare din click-mania.
Ne credem mouse-mesianici ce salvam lumea prin click-uri dar nu suntem mai mult de niste umanoizi pe poarta tricoul lui Superman ce devine tot mai stramt (surplusul de osanza si de EGO cauzeaza grav individului)…

Am crezut ca revolutia-i mai simpla si rapida cu niste click-uri bine (s)puse si ne-am descoperit  faurind plafoane pentru o crestere diforma. Tanjirea dupa altceva, dupa o revolutie reala ne-a facut sa acodam click-ului mai mult decat i se cuvenea. Si asa un process ne-a devenit stapan, noua celor ce ne mandrim ca suntem liberi.

Schimbarile reale nu se fac la nivel de click. Click-ul va incerca sa duplice dar nu va inlocui conversatia cu un prieten mergand intr-un parc sau interactiunea cuviincios-aleatoare de pe strada.

Implicare sociala este simulata prin click dar schimbarea la nivel fizic are loc prin indepartarea de zona “click”. Activismul este inselator / insultator fata cu esenta unei revolutii.

Schimbarea vine din interior; acolo, in inima trebuie sa se faca “click” …

One Comment

Leave a Reply