saritura in-naltime

fentand reductionismul

De Nancy Pearcey am auzit prima data cum cativa ani la prietenul si vecinul meu Emil Silvestru. Am urmarit-o apoi prin materiale ei (sotul ei Rick este un ganditor interesant) si recunoasc ca reuseste mereu sa ma provoace si sa ma nelinisteasca in acealsi timp. Traducerea cartilor ei “Total truth: liberating Christianity from its cultural captivity “ si Saving Leonardo:A Call to Resist the Secular Assault on Mind, Morals, and Meaning” ar fi un real castig pentru comunitatea crestina din ROmania.

Pentru o comunicare eficienta in fata permanentelor schimbari de paradigma cognitiva, ea prezinta o idee asupra ce ajuta la deblocarea (poate descuia) lacatul argumentelor exsitentiale secular-atee.

Modul de gandire secular – imbratisat pe furis si de multi crestini contemporani – situeaza empiricismul ca lentila de intelgere a ceea ce se intampla. Pentru ca deriva din simturile pe care le avem – ce vedem, auzim, cantarim, etc –  crestinii nu au cum sa ignore acest mod de intelegere.

Cand vine vorba de moralitate si adevarul moral aceasta nu poate fi studiat prin sistemul empiric. In acest punct exista un avantaj si un dezavantaj. Dezavantajul este ca orice afirmatie morala poate fi considerate mereu o expresie a unei emotii – de moment sau local culturala  – si mai putin relationata la un “adevar obiectiv”.

David Hume a incercat “sa resolve” aceasta situatie printr-o separare; ordinea naturala ce o percepem datorita simturilor ne predispune la o cunoasterea reala. Oridinea morala nu poate fi priceputa/inteleasa prina acest system si devine subiectul unor emotii, stari subiective. Atunci cum mai este principiul moral universal? Adevarul este unul de conjunctura sau unul transcendent?

Dominatia sistemului empiric a redus sistemulul religios doar un cumul de expresii sufletesti personale/private.

Aceasta separare – a ceea ce este realitate de ceea ce este valoare – poate ajuta la intelegerea sistemului vestic/apusean de gandire si perceptie a adevarului.

Intr-un compartiment avem valoarea – definita pe scurt: personala, subiectiva si relativa;

In alt compartiment avem realitatea/faptele – definita prin: vizibila de multi – factorul public, obiectiva, universala;

Daca treaba religiei este doar in primul compartiment atunci aceasta nu poate fi vazuta ca adevar. Poate purta elegant in viziunea seculata eticheta de “nelegata de fapte”. Devine subiectiva si personala. Poate fi relatata etnic si promovata ca un liant social. Daca ceva veritabil depinde doar de traditie si preferinte atunci ar fi gresit sa fie prezentat/impus altora, nu?

Din aceasta cauza crestinii pot fi deseori intelesi ca oameni ce violeaza sistemul democratic prin impunerea punctului lor de vedere asupra altora/umanistilor. Intelegerea crestina asupra lumii este vazuta doar ca un alt punct de vedere personal.

Crestinsimul nu separa valoarea de realitate. Adevarul transcendent uneste cele doua entitati. Pearcey noteaza, “crestinsimul biblic refuza sa separe eveniemntele istorice de intelesul lor spiritual”.

Sistemul secular vrea sa pastreze cele doua entitati – valoarea si realitatea – in doua cutii separate. Crestinismul le considera legate. Din acest punct cred ca trebuie sa incepem sa ne facem temele in prezentarea ideilor si conceptelor despre lume, viata, Dumnezeu, adevar.

Leave a Reply