saritura in-naltime

in fel si chip – acum Photoshop

Traim in cultura aparentelor, a cliseelor retusate schimband intre noi carti de vizita ajustate digital.

Am vazut ieri un material – de citit – despre chipurile de plastic pe care media le vinde/promoveaza si mi s-a parut impinsa spre ridicol sugestia demonizarii unui software – Photoshop. M-am jucat cu soft-ul acesta de multe ori si l-am privit mereu ca pe o unealata ca oricare alta; ca un om atras de fotografie, de imagine si cuvant, n-am cum sa nu-mi dau seama ca “jucaria” asta ce ajuta nu doar la retusarea chipurilor unor staruri ci si la fotografiile de misiune prezentate (de obicei tragic pentru a impresiona) de “companiile de strangeri de fonduri  dintre crestini” (a se citi aici orice asociatie ce apeleaza plangacios si usor manipulativ la buzunarul crestinilor pentru a dona bani pentru oameni/copii saraci, bani folositi apoi intr-un procentaj mai mare pentru intretinerea infrastructurii organizatiilor). Dar in fine nimeni nu vorbeste despre fatza aceasta a actiunilor umanitare.

Legat de asta am vazut recent (si m-am apucat sa citesc si cartea care sta la baza scenariului) “Machine Gun Preacher” si ii impatasesc din cand in cand frustarea neputincioasa ce il cuprindea in fatza unor buni crestini de complezenta.

Revenind la plasticitatea chipuirilor privite prin productii media; ele nu sunt de fapt decat o evidentiere a unei mai vechi metehne umane: sa arat altfel – mai bine decat sunt in realitate. Valoarea imi este data de imagine si nu de substanta. Si atata vreme cat crestinii pica si ei in plasa unei astfel de “emancipari spirituale” se va dezvolta un crestinism sleampad.

Desi reality-show-urile se inmultesc pe micul ecran termenul “realitate” este un abuz gratuit totul fiind pus la punct pe baza unui scenariu. Oamenii vor realitatea dar ajustata putin pe aici pe’colo prin partile esentiale ea devine mult mai intersanta.

Photoshop-ul nu-i satanic iar boicotarea lui ar fi un gest gratuit al unei sfintenii de circumstanta (oare nu-i lumea satula de prefecatoria pocaita?). La fel cum si boicotarea Starbucks (nu-s mare fan asa ca nu pot fi banuit de subiectivism) sau a altor companii pentru ca sunt implicate in activitati ce sustin lucruri cu o substanta morala indoielnica. De ce cred crestinii ca pot birui intr-un razboi – pe care il considera  spiritual – folosind mijloace firesti? Santajul financiar este o roada a vre-uni duh sfintit? Fiecare e liber sa cumpere si sa-si dea banii pe ce crede ca-l ajuta si consider ca menirea mea nu este sa-i determin pe oameni sa nu cumpere vre-un produs ci sa-i ajut sa inteleaga ca promovarea unor manifestari imorale este daunatoare umanitatii indiferent de faza progresului technologic in care aceasta se afla.

Leave a Reply