saritura in-naltime

despre dureri si termene

Am fost intrebat “Cum aduce disciplina ceva grade de libertate?”  – chiar multe m-as grabi eu a zice –

De obicei ideea de disciplina induce impresia unui regim foarte strict caruia esti fortat sa te conformezi si nicidecum senzatia de libertate.

Disciplina este un cuvant neiubit astazi (in familie, biserica, societate) ce sugereaza absenta starii/senzatiei de libertate.

Cunoscutul Stephen Covey scria, “…cei nedisciplinati sunt scalvii pasiunilor, apetitului si unei stari de spirit conforme cu ideea ceea ce-mi place e ceea ce-mi foloseste…”

Din aceasta inlantuire putem usor sa ne dam seama ca cei ce nu iau in considerare auto-disciplina devin realtiv usor privati de libertatea ce si-o doresc prin acceptarea si perpetuarea unor mecanisme / automatisme paguboase pentru timpul si viata lor.

A face ceea ce place in detrimentul a ceea ce trebuie, duce spre faliment.

Autodisciplina predispune spre dezvoltarea unor abilitati de autocontrol. De fapt autodisciplinarea include abilitatea de a trece la actiune indiferent de stare ta emotionala. Implica actiunea bazata pe ceea ce gandesti si nu pe ceea ce simti.

Autodisciplina este esentiala pentru stilul de viata pe care vrei sa-l ai, pentru sanatate, pentru o conducere eficienta.

Ascultam recent o emisiune despre cat de mult cauzeaza atentiei/concentrarii conectarea la Facebook. In timpurile acestea autodisciplina este intr-un permanent pericol, sub un strivitor asalt in care amuzamentul si disctractia online, promovata prin reletele de socialziare navalesc in saptiul privat secatuindu-l de resurse.

Autodisciplina nu este  ceva natural, este ceva ce se poate deprinde. Trei sugestii in directia aceasta:

1) E precum un muschi – daca il folosesti il ai!

Avem diferite paliere ale autodisciplinei prin diferenta de disciplina pe care o impunem persoanei noastre.

Poti ridica greutati si flexa muschii numai daca ai aceasta abilitate de a iti incorda muschii. Iti impingi muschii pana la extenuare si apoi te(ii) odihnesti. Dar aceasta extenuare controlata duce la intarirea si tonifierea muschilor. De obicei putem mai mult decat “spun” muschii ca putem numai daca batalia la nivelul gandirii este castigata.

Daca nu te vei auto-provoca, daca nu vei depasi barierele zilnice pe care ti le impui nu vei dezvolta un climat de autodisciplina.

In acelasi timp e bine sa realizam faptul ca a pune prea multe teluri de indeplinit, bariere de trecut intr-un timp limitat ne va conduce spre un insucess garant. Nu poti sa ridici din prima si nici dupa 2 zile de antrenament greutati de peste 100kg. Si nici nu poti sa faci 100 de flotari in prima zi de antrenament.

E bine sa iti cunosti limitele, sa stii care iti sunt “nenegociabilele”, sa incepi domol si sa continui progresiv.

 

2) Autodisciplinarea implica curaj

Disciplinarea nu vine prin absenta greselilor ci prin dorinta de a le corecta. A admite ca nu esti perfect si a sti sa iti ceri scuze pentru greseli dorind sa le inlaturi, te pune intr-o curajoasa pozitie de auto-disciplinare. Nu trebuie sa pretinzi ca ceva este foarte usor daca te costa mult si doare. Curajul de a te implica intr-un process de autodisciplina nu va duce la absenta durerii ci spre depasirea ei. Pasi marunti dar constanti iti dau suport pentru increderea ca scopul poate fi atins. E mult mai natural asa decat o viata in salturi care isi va cere pretul…

 

3) Autodisciplinarea are accent pe interior

Ajutorul altora, incurajarile si motivarea celor din jur sunt parghii binevenite mai ales in perioada de inceput. Ai nevoie de incurajarea celor din exterior. Cu timpul trebuie insa sa schimbi acest ajutor pe care il primesti din exterior cu increderea ce vine din interior.

Nido Qubein spunea, “Pretul disciplinei este mult mai scazut decat durerea regretelor.”

Durere pe temen scurt pentru castig pe termen lung.

Leave a Reply