saritura in-naltime

schimbarea cere verticalitate

Vorbind despre un registru al schimbarilor, despre provocarea de a face ceva diferit si spre bine, am ajuns vrei-nu-vrei la dualismul adevar-minciuna. De aici pana la a vorbi despre incredere si neincredere este doar un pas. Schimbarea vine din ceva adevarat si care genereaza incredere. In visele si dorintele noastre ne surprindem intr-o postura “mult prea visatoare” decat realitatea ce reflecta pofte/dorinte cuibarite  pe care speram sa le atingem cumva, candva, undeva, dar tot scenariul acesta fanstasmagoric este structurat pe ocolirea adevarului. Ne aglomeram in asteptari si incurcam in liste cu ce-ar trebui sa facem mai intai.

O schimbare in dreptul tau sau in jurul tau pleaca din valoarea pe care o acorzi adevarului / realitatii –  chiar daca asta uneori prezinta falimentul sau caderile tale.

Libertatea incepe acolo unde intelegem cine suntem cu adevarat si nu cine pretindem ca suntem/sau credem. Cata vreme pretinzi ceva ce nu e adevarat vei fi mereu obosit, haituit, frustrat, stors, scurs, golit. Intr-un astfel de scenariu numerele pot deveni idoli si nu se regasesc in algoritmul lui Dumnezeu de apreciere.

Adevarul cere curaj. Curajul poate parea putina nebunie(chiar mai multa). Adevaratul curaj nu ofera niciodata o plasa de siguranta. Nu exista curaj precaut ori prudent. Exista curaj destept, inteligent.(2 Timotei 1.7)

Omenirea pare sa aibe ceva curaj motivat mai mult de frica decat de adevar. Daca esti 100% sigur atunci esti 100% gresit. In sistemele militare este inca in vigoare legea “80%”. Daca esti 80% sigur atunci actionezi, te misti. Nu astepta 100% – s-ar putea sa nu vina…s-atunci cine-i de vina?

Schimbare nu cere doar idee, plan, resurse – solicita actiune. A face ceva cat de putin, un pas cat de milimetric tot ar fi mai bine decat “o tona” de calcule, promisiuni si anticipari.

Nu incerca sa reprari ceea ce nu e stricat. Nu trata o problema ce nu e o problema. Deseori indentificam drept radacini doar niste efecte. Si tratam simpotmul si nu cauza.

Vom avea in jurul nostru oameni destul de cinici care vor zadarnici visul doar pentru ca ei au renuntat la al lor. E bine sa nu-i ai printre consilieri pe cei care sunt plini de idei, ce stiu mereu cum trebuie facut si unde, dar nu fac nici o mutare.

Iti va fi de ajutor sa nu lasi pe cineva care si-a abandonat cauza/visul/chemarea sa vorbeasca despre visul tau.

Tenacitatea de a merge inainte ramane mentionata cel mai bine de Babe Ruth: “nu poti sa invinge o persoana care nu renuta.”

Cand integritatea nu e prezenta orice pozitie/loc/piedestal pe care vei urca mareste inaltimea de unde vei cadea.  Cel mai mare dar pe care il poti da lumii este sa fi o persoana onesta, de incredere care vorbeste adevarul. Asta va contrasta obinsuinta cotidianului malefic promovand o diferentiere in spectrul atitudinii.

Leave a Reply