saritura in-naltime

spargeti icoanele si dati drumul la sfinti

Cateva minute din ziua de ieri s-au consumat privind o reclama  la noul film The Expendables 2. Ceva luni in urma vizonasem prima parte si m-am amuzat cu David pe seama continuitatii filmului – un fel de “action chick flick” pentru masculi. O gasca de oameni bataiosi, musculosi, rebeli, puternici, distrugatori – sunt eroii ce salveza, razbuna si pun lucrurile in ordine. Subliminal ni se comunica: cei mari si tari sunt cei ce schimba lucrurile. Amuzanta faza in care Arnold Alois Schwarzenegger cu un autentic spirit terminator spune: “I’m back!” La care si noi spectatorii am putea raspunde: ” Sorry buddy, it’s quite too late!”

Pelicula – ca si altele prezente si ce-or mai veni – ofera sablonul clasic pentru consumatorii de eroi imbatabili ce lupta, mor, invie, gatesc si nasc daca trebuie.

Imagine asta distorsioneaza perceptia asupra schimbarilor bazate pe valoarea actului in sine si nu pe cantitate:

  • te impinge sa-ti doresti sa fii mare/puternic/vizibil pentru a face lucruri mari;
  • altcineva mai dotat si cu resurse trebuie sa faca ceva bun in dreptul meu.

Oare?

Istoria ne invata multe si multe nu-s prinse in istorie. De exemplu nimeni aproape nu invata/citeste/a aflat despre ce s-a intamplat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, intr-un mic si linistit satuc francez – populatie protestanta – care au ajutat aproape 5000 de evrei, majoritate copii, sa treaca din ocupata Franta in neutra Elvetia.

Sub conducerea unui pastor protestant local, Andre Trocme, familiile modeste din Le Chambon si-au riscat viata pentru a gazdui, ascunde, ajuta si salva un umar important de refugiati evrei. Faptele mari sunt facute de oameni mari? Definitia lui “mare” trebuie in cazul acesta precizata pentru ca versiunea ce-o serveste media acum, schioapata.

Desigur comparand cu operatiunile militare complexe din timpul razboiului mondial, episodul la care au participat satenii din Le Chambon este insignifiant. In vremuri in care actele morale sunt apreciate dupa numarul mare de practicanti / participanti, actiunea unui numar mic de familii trece usor cu vederea.

Comparativ cu marile batalii ale razboiului, cativa zeci de sateni excentrici dintr-un satuc francez n-au facut nimic pentru a opri masina de razboi germana. Actiunea lor a fost o picatura nerelevanta din valul unui ocean in fierbere.

Motivatia lor e insa departe de a fi una obisnuita, banala. Ei au crezut ca mila crestina promoveaza protectia, grija si fiecare viata salvata este o victorie impotriva distrugerii mortii, a razboiului. Acesti francezi simpli ne reamintesc despre eroii banali, obisnuiti, ce trec pe langa noi si infaptuiesc minuni nebagate in seama pentru ca nu sunt asa de stralucitori, galagiosi, vizibili.

Oamenii acestia nu s-au intrebat la nesfarstit “de ce un Dumnezeu bun ingaduie raul?” ci au vrut sa inteleaga cum Dumnezeu lucreaza cu/prin oameni simpli pentru a stopa, limita raul.

Pastorul protestant n-a asteptat sa-si ia diploma de asistenta sociala si nici doctoratul in SUA, nici nu s-a scuzat ca n-a participat la vre-o conferinta teologica. El si-a adunat in ascuns enoriasii, au stabilit impreuna, s-au protejat si ajutat unii pe altii si au salvat viata a aproape 5000 de refugiati evrei.

Desigur privind in urma avem acum tendinta de a zeifica ajutorul simplu pe care acesti oameni l-au acordat in empatia lor. Eventual am dori sa-i protretizam intr-o incona pe care s-o sfintim apoi. Necazul este c-avem prea multi sfinti in portrete si prea putini ce umbla azi pe strazi. D-asta am vrea cumva sa spargem icoanele si sa-i eliberam pe cei de a acolo implorandu-i sa vina sa traiesca cu noi si sa ne ajute in viata acesta. Sa fixeze cumva lumea asta ca nu mai putem.

Traim mereu vremuri exceptionale si sunt mereu oameni in jurul nostru ce merita si trebuie ajutati. Sa nu asteptam sa vina mereu un John Newton, Martin-Luther King, Maica Tereza sau un Wilberforce pentru a face ce trebuie. Daca am avea metoda am vrea sa-i inviem, am fi in stare sa le topim statuile si sa-i turnam in eroi contemporani care rezolva problemele prezente ale umanitatii. Dar ei si-au trait vremea lor.

Acum e timpul nostru cu darurile si resurele pe care le avem. Suntem unici creati pentru vremuri speciale. Si asa cum esti poti avea un impact in viata celorlalti. Toti avem sansa de a lasa sa se vada ce a pus Dumnezeu bun in noi.

Sa nu-i asteptam pe baietii din “The Expendables 2” sa vina sa omoare toti teroristii zilelor noastre, sa-i intemniteze pe toti coruptii, violatorii si criminalii, sa dea benzina ieftina si gogosi calde la tot cartieru’.

Sa nu visam ca altcineva trebuie sa vina sa faca ceea ce ni s-a incredintat noua. A-l intelege pe Dumnezeu inseamna a trai responsabil si curajos.

Fiecare avem sansa de a schimba viata/lumea cuiva – valoarea actului in sine merita tot efortul.

Lumea nu trebuie sa astepte ca numai starurile rock, celebritatile si bogatasii lumii acesteia sa se indure de noi/ceilalti si sa mai comita o fapta filantropica. Lumea are nevoie de oameni simpli si motivati sa confrunte provocarile zilei. Impreuna suntem o coalitie de agenti ai schimbarii, chemati sa fim arhitecti ai luminii si promotori ai binelui. Intunericul e risipit cu fiecare stop de lumina. “Lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o” – Dumnezeu ne da puterea de a transforma acest citat in realitate.

Leave a Reply