saritura in-naltime

de cand sunt femeile prea feminine?

Ciudata intrebare nu? Dar nimic nu ar mai trebuie sa fie “ciudat” in veacul acesta in care desteptaciunea ne face pe unii din ce in ce mai obtuzi.

Filosoful francez Jean-Jacques Rousseau exprima in vremea sa ideea potrivit carei barbatii si femeile sunt facuti diferit si asta implica nivele diferite de educatie. El promova intr-un fel ceea ce noi intelegem astazi sub temenul de “complementaritatea genurilor” – diferentele existente sunt reale si exista spre completare, pentru perfectarea legaturilor intre barbati si femei.

Desigur ca interpretarea lui Rousseau despre genuri conduce spre polaritati tipice cu barbatul forta activa si femeia forta pasiva. Majoritatea intelectualilor de genul feminin prezenti in secolele 18-19 au acceptat acest mod de gandire, incercand sa dezvolte idei despre setul atributelor feminitatii si promovarea lor ca distinctie a genurilor pentru a nu se pierde “feminitatea femeilor”.

Intrand in secolul 20 partea feminin-intelectuala a decis si a incercat sa inlature diviziunile dintre genuri considerand ca impartirea ar afecta statul egalitatii(ca punct de plecare). Feminitatea nu mai este deloc un lucru de laudat ci ceea ce trebuie promovat este faptul ca femeile pot face exact ce fac si barbatii(si chiar mai bine) chestionand orice distinctie existenta intre masculin si feminin.

De aici pana la faza in care suntem acum de construire a genului neutru nu este decat un pas logic, decandent dar de inteles in structura dezvoltarii gandirii umaniste. Nu spun ca este normal dar este de inteles la cum s-a dezvoltat filiera argumentului.

Astfel format, stereotipul neutralitatii de gen imbibat cu presupozitii fals stiintifice amestecate cu antopologie fantezista pun pe piedestalul societatii ideea cum ca diferentele sunt doar contextuale, culturale – fixisisme bio-sexuale, tribale si nu e bine sa mai fie exprimate intrucat am evoluat.   C’mon guys, wake up! Be smarter…

Promovarea in mediul academic ii face pe cei tineri sa fie entuziasmati ca pot gandi/exprima asupra unui lucru care va conduce spre o eliberare de un sablon vechi(de intelegere). Problema pe care ei nu vor sa o vada (si de care nu li se spune )  este ca neturalitatea genurilor este la fel de sufocanta si opresiva ca idea complementarismului. Daca vrem sa avem o analiza obiectiva haideti sa folosim aceiasi masura de evaluare. Schimbarea unitatilor de masura in timpul realizarii/evaluarii unui experiment va conduce spre rezultate noi/diferite dar false. Orice cercetator stie asta. Peste o vreme se va constata ca nici “genul neutru” nu este “eliberator”. Si atunci ce va urma? Nu e oare mai intelept sa ne ferim(sa nu procesam) de un experiment daca stim ca rezultatul nu va fi pozitiv?

Leave a Reply