saritura in-naltime

incarnare mai mult decat inovare

Preocuparea pentru lucruri noi in contexte religioase vrea sa aibe ca rezultat revigorarea crestinism-ului iar starea aceasta se unduie precum fata morgana. Crestinismul trebuie sa apara o religie stearsa de praf si atunci in campania de slefuire a “coroziunilor”(nu cumva am uitat sa promovam valorile pe care nu le “mananca” rugina si moliile?) adoptam si inglobam lucruri noi.

“Nou” devine frate geaman cu “relevant”. Vrem lucruri noi care sa dea o alta fatza- zicem noi –  mai acceptabila crestinism-ului. Si cu giulgiul ce mai facem?

Aceasta frenezie innoitoare nu-i nimica nou. Nici intentia si nici aplombul.

Desi pare ca nu-i nimic rau sa incerci lucruri noi in ansamblul lor metodele noastre nu vor da niciodata rezultatul pe care il poate fruniza incarnarea/intruparea mesajului Evangheliei.

Substanta innoirii trebuie realizata prin incarnarea/intruparea (in sensul de traire practica) mesajului Evangheliei. Mesajul crestinism-ului nu poate fi lustruit prin noi metode indiferent cat de ingenioase ar fi. Evanghelia este validata de trairea ei.

Nivelul de inovare in crestinsim trebuie sa fie intotdeuna proportional cu adancimea si sensibilitatea incarnarii (trairii lui in practica) acestui mesaj. Cand raportul se inverseaza rezultatul este nou(intradevar!!!) si… periculos(de-a binelea).

Ori de cate ori iti propui intruparea mesajului Evangheliei vei avea parte de innoire dar nu intotdeuna cand tintesti innoirea va rezulta incarnarea mesajului.

Leave a Reply