saritura in-naltime

cand Dumnezeu e nedrept binecuvantandu-i pe altii

  • De ce credem ca Dumnezeu ne datoreaza ceva mai mult?
  • De ce ne petrecem atat de mult timp incercand sa calculam cat ar fi trebuit noi sa avem / sa fim recompensati pana acum?
  • De ce bunatatea lui Dumnezeu fata de altii este pentru noi un motiv de intristare?
  • De ce ne e greu sa ne bucuram pentru altii care primesc mai multe binecuvantari decat noi?
  • De ce suntem asa de putin satisfacuti cu ceea ce primim de la Dumnezeu?

Una din cele mai grele lectii de priceput/invatat si trait pe care crestinul o are de trecut este aceea de a-L lasa pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu. Aparent e un nonsens (cum sa-l impiedic eu pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu?) dar fiecare are perioade in viata sprituala(unii chair mor in ele…) in care numim Dumnezeu altceva decat este Dumnezeu. E dificil sa acceptam Atotstapanirea Lui peste toate circumstantele vietii. Derivata din aceasta lectie este “tema de casa”: iubeste-l pe Dumnezeu mai mult decat viata ta – care iarasi suna bine, e declarata, dar atat de greu de implinit.

Pentru cei mai multi viata de crestin perfecta este o imagine cu o casa frumoasa, masina buna, copii destepti si premianti(ca tata…) sotie frumoasa, serviciu bun si 3-4 vacante pe an.

A trai o viata in interesul lui Dumnezeu corecteaza aceasta edenica inchipuire si te aduce pe teritoriul in care folosesti resuse, energie si timp pentru slujirea altora care arata la un moment dat ca nu le pasa de ce faci tu. Si cu tine si fara tine ei sunt la fel…Nu uita ca ai accepta sa fi parte din echipa fara sa astepti ca echipa sa te rasplateasca. Plata o face cel care te-a angajat.

Cum ar fi o biserica – o comunitate a oamenilor lui Dumnezeu – care sa traiesca liberi de ingijorare(a ca nu sunt cei mai buni) si autopromovare fiind incantati sa-L vada pe Christos implinind viata celui de langa el mai mult decat viata sa?

Nu-i asa ca il simtim pe Dumnezeu nedrept cand binecuvanta pe unii mai mult decat pe noi…?

In pilda lucratorilor viei (Matei 20), Mantuitorul adreseaza acestei probleme delicate ce-si face loc prin cotloanele sufletului o perspectiva ce nu convine dar care a trebui sa ne convinga despre ce este harul divin.

Pilda a fost construita pentru a evidentia man(dr)ia si nemultumirea din inima celui care slujeste Cuiva. Continua comparare si competitie cu altii ne diminueaza din resursele pe care ar trebui sa le folosim slujindu-I lui Dumnezeu.

In mod natural ne comparam vietile cu altii si-l gasim la final vinovat mereu pe Dumnezeu.In pilda fiecare primeste exact cat a fost intelegerea initala si cu toate acestea Stapanul este considerat nedrept.

Amaraciunea de a-I vedea pe altii mai binecuvantati ne poate opri pe drumul slujirii. De fapt niciodata nu voi fi liber sa-I slujesc pe oamenii cu care ma compar. Mereu voi face ceva ca sa demonstrez cat de bun si capabil sunt eu si cum merit sa fiu primul/in fata.

Gelozia de a-i vedea pe altii rasplatiti la fel ca noi aduce pe buzele noastre si-n inimi cartire si nu multumire.

Generozitatea Stapanului fata de altii ni se pare un act de mare nedreptate chair daca primim ceea ce am acceptat cu bucurie la inceput. Nu vom putea sa fim slujitori lui Dumnezeu atata vreme cat vom avea manie si invidie pe altii. Plinatatea de resentiment si frustare fata de ceea ce ai primit va compartimenta inima ta intre cea ce crezi ca ai fi meritat si ceea ce au primit altii.

Pentru cei nemultumiti mai putin inseamna mai multa inegalitate decat un tratament egal fata de toti cei neegali.

A trai viata doar in comparatie te va priva de a trai o viata de slujire reala.

 

Leave a Reply