saritura in-naltime

o zi internationala pentru Iacov, Solomon, Sulamita, Iuda si noi ceilalti

 …un raspuns bun este ca un sarut pe buze (Prov.24:26)

Conducand spre servici aud la stiri ca astazi e ziua internationala a sarutului. Sa o celebrez, sa nu o celebrez…? Come on…doar nu credeti ca am sa stau pe ganduri intr-un picior pentru a rezolva aceasta dilema. Normal ca voi fi om; in istoria noastra un sarut inseamna multe lucruri, de la tradare pana la binecuvantare.

La radio am ascultat un mini-intreviu cu un expert in sarutare – nu stiam ca exista o astfel de meserie si sper sa nu te gandesti ca ti-ai ratat cariera. Cultura in care traim are un mesaj abundent si variat despre sarut. La radio il auzi mentionat in cantece, la TV(cinema) poti viziona aceiasi kestie in diferite situatii, prin carti si reviste imaginatia este incurajata sa danseze liber plecand de la situatii in care sarutul este abundent folosit – oricum mesajul acestui act este unul complex in contemporaneitate – un semn de apreciere, o evidenta a dragostei si preturii cu un puternic accent erotic.

Om fi descoperit noi particula lui Dumnezeu (glumesc desigur…) dar nimeni nu stie cum a aparut sarutul. Dovezile scrise il mentioneaza intai in cultura indiana – in celebra Karma Sutra – bineinteles cu o tenta accentuat erotica. De acolo se pare ca a ajuns in Europa prin Alexandru cel Mare dupa ce acesta a vizitat India. De la Alexandru cel Mare s-a transmis la toti grecii si apoi la romani. Tot textele vechi spun ca romanii aveau vre-o 3 forme de sarut; unul familial, unul intre prieteni si unul cu o puternica tenta erotica. Mai departe – pentru ca toate drumurile au plecat din Roma – s-a raspandit in fel si chip.

In faza normala, sarutul apare la finalul unei serviciu de casatorie precum un sigiliu al ceremoniei, mai important decat certificatul, toata lumea fiind atenta cum si cat de lung se va intampla (va mai amintiti de William si Kate, nu?)

Biblia are numeroase consemnari despre sarut;  salut formal, metoda de exprimare a unei emotii sau simbol al unei afectiuni puternice, sarutul ii are ca “actori” pe Solomon si Sulamita, Iuda sau Petru – motivatia fiind ceea ce-i delimiteaza pe acestia in acest process de folosire a muchilor buzelor (sa pasrtram doar acest nivel si sa nu ajungem in Franta).

Geneza ni-l prezinta pe Iacov unul primele personaje biblice ce il practica; o saruta pe verisoara lui Rahela (Geneza 29:11) pentru ca apoi tatal ei, Laban alerga si el sa-si intampine nepotul, il imbratiseaza si-l saruta. (Geneza 29:13).
Dupa o lunga despartire Esau alearga si el catre fratele lui Iacov, il imbratiseaza si-l saruta (Geneza 33:4).

Apoi in intreaga naratiune biblica apar numeroase ocazii. Iosif, Moise, David, Ilie, Elisei toti folosesc sarutul ca semn de salut, binecuvantare su pretuire.

Ce mai saruta oamenii? Idoli. In 1 Regi 19.10, Ilie isi plangea de mila si se considera singurul neprihanit din tot regatul lui Israel dar Domnul il asigura ca mai are inca sapte mii de oameni care nu si-au plecat genunchiul si nu l-au sarutat pe Baal.
Apropo de sarut in context religios. Mi-aduc aminte de o intamplare din Romania. In timpul unei ore de religie, profesorul trece printre banci cu o icoana oferindu-le copiilor sa o sarute – un act religios de preturie – In clasa era si un copil de neoprotestanti. Ce o sa faca? Stia ca parintii lui nu obisnuiesc asta. Cum o sa treaca de situatia asta? Probabil ca o sa sarute si el ca ceilalti si gata. Nu o sa spuna nimic acasa si nimeni nu va sti ca pocaitul a sarutat icoana. Profesorul ajunge in fata copilului si i-o ofera pentru a o saruta. Acesta da din cap ca nu. De ce mai pocaitule? Pentru ca nu e igienic, domnule profesor. A fost unul din acele momente in care s-ar putea spune ca igiena dauneaza religiozitatii/atenueaza religiozitatea.

Solomon are experienta in domeniu si prezinta in scrierile ce ii sunt atribuite (Proverbe si Cantarea Cantarilor) numeroase situatii in care sarutul este folosit in interactiunile umane fie in sens direct fie in sens figurativ.

Apropo de texte in care apare la modul figurat:

Proverbe 24:26: “O judecata dreapta este ca un sarut pe buze”
Psalm 85:10: “Bunatatea si credinciosia se intalnesc, dreptatea si pacea se saruta”.
Psalm 2:12: “Sarutati pe Fiul (in sensul de cinstire), ca sa nu Se manie, si sa nu pieriti pe calea voastra, caci mania Lui este gata sa se aprinda! Ferice de toti cati se incred in El!”

O scena parinteasca este descrisa intr-o imagine spusa de Mantuitorul Isus in care tatal alerga sa-si intampine fiul ratacitor;il imbratiseaza apoi il saruta repetat (Luca foloseste in acea imagine cuvantul “kataphileo”, insemnand sarut repetat cu afectiune).

Unul din reprosurile adresate de Domnul Isus unei gazde era si ca nu i-a dat sarutare atunci cand l-a primit in casa spre deosebire de o pacatoasa ca i-a sarutat picioarele in repetate randuri.

Intr-unul din apreciatele sale cantece – Why – cunoscutul cantautor Michael Card descrie sarutarea lui Iuda din Ghetsimani ca este facut tocmai petru a arata ce nu se intentineaza printr-un sarut: tradarea celui apropiat ( Luca 22:47-48).

Mentionarile nou testamentale prezinta sarutul ca un act de salut, de pretuire intre oameni ce nu au neparat o legatura de familie. Crestinii nu au fost asta de ingroziti de semnul vanzarii lui Iuda – ca sa respinga tehnica – si au continuat sa foloseasca sarutul in contactele lor.

Dupa cum am spus la inceput intr-o cultura suprasolicitata erotic acest gest poate induce si transfera un sens sexual; de aceea Pavel leaga de cuvantul sarut apelativul sfant – o sarutare sfanta – ceva ce nu are vre-un mesaj necorespunzator, sexual, nesfant. (Romani 16:16; 1 Corinteni 16:20; 2 Corinteni 13:12; 1 Tesaloniceni 5:26)

Celebrati ziua internationala a sarutului dar asigurati-va ca sarutati pe cine trebuie.

PS
Cineva mi-a tamponat(e si asta o forma de sarut, nu?) cu generozitate blogul si acum e partial functional. Stiu de unde-i/unde-s/ dar n-am sa fac politie…poate Dumnezeu i-a pus.

Leave a Reply