saritura in-naltime

si s-a asternut jalea peste sunete – update

Intr-unul din bancurile trandafirii de la inceputul anilor ‘90 se punea intrebarea “care-i doina de jale a romanilor?”; raspunsul dat era: Doina Cornea. Mi-am adus aminte de asta citind despre un studiu publicat in Psychology Of Aesthetics, Creativity, And The Arts care prezenta trendul depresiv present in muzica acestui timp.

Care sa fie cauza imprimarii depresiei peste varii genuri muzicale? Sa devina “bocitul si jalea” unitatea de apreciere si identificare istoric muzicala a acestor ani?

In cadrul studiul au fost analizate peste 1000 de piese pozitionate in ultimi 40 de ani in TOP10. Tendinta observata in ultimii ani a fost prezenta accentuata a pieselor ce au un tempo lent si acorduri joase ceea ce-i face pe cercetatori  sa considera faptul ca muzica imbratiseaza si promoveaza accente negative. In cantecele vesele tempoul este accelerat, dinamic.

In ultimii ani a fost observata deasemena prezenta si aprecierea acordata pieselor ambigue ce dovedesc un nivel de confuzie a factorilor creativi ori un anumit “gust” cultural sofisticat. Decada in care apar cele mai multe piese cu un tempo scazut este cea a anilor ‘90 cand  la nivel artistic se considera ca a avut loc o reasezare a factorilor emotionali.

Care-i cea mai optimista piesa pe care ai ascultat-o in ultima vreme?

o dovada a uneia din concluziile studiului a venit chiar de langa mine; iata una din nazbatiile copiilor din vara asta:

daca va place ziceti-le ceva de bine pe contul lor de youtube. Sunt tineri si au nevoie de incurajari; de fapt cine cu are nevoie de aprecieri? mai ales ca singuri au facut totul…au carat echipamentul in parc, s-au filmat, s-au inregistrat, s-au montat, pieptanat, etc.
eu doar le-am dat voie sa foloseasca niste lucruri de prin casa…

Leave a Reply