saritura in-naltime

aici nu-i loc de legenda

O legenda este o poveste de referinta care s-a intamplat in trecut si care continua sa iasa la suprafata in scopul de a reaminti actiuni sau activitati, expresii si atitudini ale unui individ sau organizatii. Se bazeaza pe o istorie colectiva venerata intr-un context/ o comunitate  si include lucruri, stari ce sunt idealizate si impodobite dupa nevoie pentru a fi transmisa generatiilor viitoare. Legendele vin din trecut pentru a  impacta prezentul in pofida, nevoilor, circumstantelor actuale. Promovarea se face cu scopul de a imita succesul originar si teleportarea lui intr-o alta perioada totul finalizand in a limita performantele actuale ale organizatiei/individului la nivelul celor anteriore.

Biserica-i de muzeu – o legenda – in cazul in are:

  • se consuma timp resuscitand povesti vechi despre ce s-a intamplat in trecut in loc sa fie create noi formate ce pot atrage generatiile viitoare;
  • numai un singur stil de muzica este canonizat;
  • cele mai multe conversatiile intre membrii incep cu expresia: “ti-aduci aminte…” in loc sa incepa cu” iti poti imagina…”;
  • viziunea bisericii se construieste privind in oglinda retrovizoare in loc de a lasa geamul in jos si a scoate capul pe fereastra (unde mai pui ca intra si aer proaspat…);
  • in orice moment apare o noutate este declarat instant stare de razboi pentru “apararea valorilor inaintasilor nostrii”.
  • conducatorii sunt selectati numai din aceia care pot reprezenta si perpetua legenda.

 

In multe contexte mi s-a pus in fata expresia: ”…sa pastram ce-am apucat…”; aproape de fiecare data am solicitat sa mi se arate ce au apucat. Aveau palmele goale…

Una din cele mai interesante mentionari/inscriptii pe care am citit-o intr-o biserica a fost: “pe aceasta banca a stat Abraham Lincon”.

Nu poti pacali prezentul scufundandu-l in trecut.

PS

ca un paradox in idee si titlu recomand a fi parcurs A CALL TO AN ANCIENT EVANGELICAL FUTURE

Leave a Reply