saritura in-naltime

puternica fragilitate – 1

In semiintuneric sub un puternic miros de maslin un om se ruga. Era singur, transfigurat iar rugaciunea lui era o batalie spirituala. Sufletul sau era ravasit de agonia ce urma sa vina peste El; cu toate acestea intre soaptele sale putem auzi ceva despre altii: “…Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si Noi. Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si Noi suntem una – Eu in ei, si Tu in Mine – pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine...” – Ioan 17:11,20-23
Inima noastra prinde, reflecta emotii puternice incercand a ne inchipui doar acel episod mentionat in Evanghelie. Dorinta acestui OM ce urmeaza a fi executat brutal se indreapta spre cei ce erau impreuna cu El – atunci si toti cei ce-l vor urma in secolele urmatoare – ca ei sa cunoasca, sa experimenteze o profunda si durabila stare de unitate in fata oricaror incercari viitoare.

Este ciudat si tragic cat de usor urmasii lui Christos se dezbina, pierd unitatea, renunta la ea. Motivele sunt variate si deseori lipsite de semnificatie. Orice om dinafara crestinismului ce ar vrea sa probeze, sa verifice Cuvintele Mantuitorului prin aplicarea acestora in practica si viata crestinilor nu va avea cum sa nu constate cat de ipocriti, falsi, lispsiti de onestitate sunt acestia. Respingerea noastra de catre cei din lume se datoreaza faptului ca noi respingem la randul nostru invatatura Domnului Isus despre unitate cat si deselor episoade in care am arata o marturie contrara spiritului Christic .

Lejeritatea, neglijenta, usurinta de a renunta si de a actiona in ideea “my way or freeway” poate chiar confortul pe care il aratam in fata fiecarei scindari ne aduce in fata unei concluzii implacabile: unitatea are mai putina valoare pentru noi decat are pentru Domnul Isus Christos.

Anomalia poate fi explicata prin faptul ca noi nu vedem unitatea o stare centrala a setului de valori bisericesti/eclesiale ce da credibilitate marturiei noastre pentru Christos.

Ce pasi practici putem urmari in a pastra unitatea Duhului in cadrul congregatiei locale?

Leave a Reply