saritura in-naltime

din ce in ce mai interesant

Era post-crestina se permanentizeaza in NordAmerica pe zi ce trece. Post-crestin nu inseamna neaparat anti-crestin ci cat se poate de simplu “mai putin crestin” ori absent-crestin.

Inseamna sa ai vagi amintiri despre ce este si ofera Evanghelia, pretinzand in acelasi timp ca stii Evanghelia. Multi crestini sunt inca paralizati de situatie, intepeniti in forme si formulari pentru ca nu vor sa accepte zona aceasta de tranzitie in care ne aflam acum. Acestia tot clameaza realitati istorice, victorii istorice fortand cu entuziasm anumite epoci sau nume sa devina comustibil pentru remodelarea prezentului.

Numarul celor neafiliati religios creste de la un anotimp la altul iar daca ar fi sa gasim o analogie cu vremuri nou-testamentare parem cuprinsi in paragrafele din Faptele Apostolilor 17. Cu ceva plusuri si minusuri locale. Nu mai traim printre oameni evlaviosi si tematori de Dumnezeu de la Ierusalim; suntem inconjurati de ignorantii, neafiliatii –religios si cei indecisi, de cei ce merg cum bate vantul.

 

Pe de alta parte “razboiul cultural”, ce a dorit impunerea unor drepturi/principii crestine peste societate si cultura, pare pierdut. Multele batalii date au stors de resurse si motive; cat se logice, simple si de bun-simt au parut argumetele ele au fost nebagate in seama sau respinse. Asta nu reprezinta un motiv pentru a abdica de la pozitiile definite plastic de a fi “lumina” si “sare”. Inseamna ca maniera in care a fost dusa aceasta “confruntare” ne pozitioneaza acum in fata unui esec. O regandire a metodologiei de abordare a intersectiilor cultural-sociale (incepand chiar cu terminologia) fara a substitui sau a renunta la valorile biblice este de dorit. Putini sunt insa preocupati de acesta forma de apologetica.

Media si-a confirmat puterea (pe care tot oamenii i-au conferit-o fiind recipiente sugativa), eclipsand sistemul educational sau juridic. De exemplu redefinirile mediatice ale sexualitatii au facut ca lucrurile sa depaseasca stadiul acceptarii si impunerea unei normalizari in domeniu; ma astept ca in curand toate aceste deviante sa devina poate obligatorii in numele tolerantei si progresului.

In contextul acesta redefinirea termenului de crestin pare o consecinta usor de acceptat. Ne-am avantat cutezator si nebunesc pe toboganul acesta al reportretizarii lui Christos  banuind (fie fundamentalisti, fie progresisti) ce ar fi facut El intr-un context sau altul daca ar fi fost present in sec. 21. Am uita ca El este present dar il vrem incorsetat intr-o abordare teologic-istorica din care ne dorim a castiga ceva timp pentru a gasi argumente/scuze destepte pentru ceva pacate si nedesavarsiri.

Acesta este noul normal pentru care trebuie sa fim pregatiti; sa traiesti in context falimentar moral si nu crestino-triumfatoar. Cum? Prin folosirea oricarui drept promovat de libertatea de exprimare, furnizand zilnic motive, suport rational, intelectual si emotional pentru toti ceice se vor lasa pacaliti de media sau intimidati de contexte culturale. Ceeea ce este vizibil si rational are radacina intr-o zona invizibila si spirituala.

 

A fi crestin abia d-acum devine interesant. Mai ales daca te gandesti la noi inceputuri…

Leave a Reply