saritura in-naltime

recalibrari

Traim intr-un spatiu guvernat de viteza si eficienta; “a fi primul” si “a stoarce tot ce poti dintr-o situatie data” sunt coordonatele pe care multi dintre noi ni le fixam pe agenda zilnica acest fapt generand in jurul nostru (si chiar in noi) situatii (simtaminte) complexe: ignoram orice bariere, avem relatii lunecoase, familii sfasiate, singuratati dureroase, copii neglijati si adictii de tot felul.

Ne expunem  si deseori inregimentam un mod de viata nesanatos –  spiritual, relational, fizic, alimentar. Nici unul dintre noi nu este imun la aceasta miscare, zbatere, aglomeratie.

Unul din factorii spre care ar fi bine sa tindem  – nu doar pentru rebalansare – ci pentru normalizare este simplificarea vietii.

Simplificarea nu vine prin metode strategice, control administrativ sau programari/recalculari mai eficiente. Am inteles ca simplificarea vine prin a face mai putin pentru a iubi mai mult.

In ritmul acesta al vietii – care ne extenueaza emotional si fizic – identificam  patru zone de motivare:

  • ·mai mare;
  • ·mai bun;
  • ·mai rapid;
  • ·mai mult;

Acest patru puncte devin imperative ce definesc viata, agenda, programul de peste zi, relatiile si la final, sufletul nostru.

Afacerea, munca, job-ul, studiile si familia sunt afectate de aria definite de cele 4 coordonate. Oportunitatile sunt mari presiunea de a le folosi este teribila iar folosirea avantajelor oferite de aceste posibilitati nu este lipsita de dureri.

Simtim ca suntem impinsi si trasi spre a deveni ceva mai mare, mai bun, mai rapid, mai mult. Incercarile noastre de a fi totul, de a face totul si de a avea totul reprezinta pana la urma pasii unui dans spre moarte.

Rezultatul imediat? Totul se misca prea rapid, ofera prea putin si dezvolta asteptari prea mari.

Transferam starea asta si in famiile noastre in educatia de care ne ingrijim pentru copii nostri; cat mai multe specializari si nu aceptam cuvantul insucces. Si de cele mai multe ori ceea ce facem, dezvoltam nu este un mod de a-I iubi pe cei din jur – incepand cu copii nostrii.

Cu totii spunem din cand in cand trebuie sa o las mai moale, sa ma opresc , sa o iau mai incet…dar cu adevarat din nefericire asta se intampla cand luam rezultatul la vre-o biopsie, sau cine stie ce alt necaz ne apare in cale.

Este oare posibil sa ma detasez, sa-mi pun viata intr-un ritm normal?

Primim sfaturi si citim /ascultam cu aviditate despre solutii, vrem ceva magic ce sa functioneze instant; insa ca mai intotdeauna se incearca a fi tratate efectele si nu radacina.

Daca vrei sa vezi cat de afectat(a) esti de stilul de viata impus de cele patru coordonate(mare, bun, rapid, mult) intreaba-te si raspunde sincer la doua intrebari de diagnosticare: “Pentru ce vrei tu sa fi cunoscut?” si  “Daca ar fi sa fi pomenit numai pentru un singur lucru care ar fi acela?”

 Tina Turner avea un cantec care se intitula: “What’s love got to do with it?” – era un suspin dupa dragoste si in acelasi timp dragostea era prezentata ca o iluzie, ca ceva ce nu exista. Chiar asa oare?

Lipsa dragostei ne arata cat de complicat este sistemul nostru de viata, stilul de viata in care ne pasa asa de putin de cei din jur si ata de mult de noi. Accesul spre o viata simplificata vine din prioritizarea dragostei. De-ar fi sa fi pomenit, recunoscut pentru un singur lucru, n-ar fi bine sa fie dragostea? Dragostea si simplitatea merg bine in tandem. Dragostea poate redirectiona, limpezi, clarifica prioritatile noastre.

In 1 Corinteni 13.1-3 simplitatea merge mana in mana cu profunzimea descoperind pentru noi o ecuatie (dureroasa) a sistemului in care ne desfasuram existenta:

Orice – dragoste = nimic

Cele mai extraordinare performante spirituale ce pot aparea (sau pot fi simulate) si nu sunt motivate din dragoste, sunt de fapt nimic. Cele mai nobile lucrari care nu sunt motivate de dragoste sunt fara valoare.

Daca am pune acest text (1 Corinteni 13.1-3) unui test radiologic / “raze X” / pentru a vedem care este structura emotional-social-relationala pe care o putem regasi in orice VREME / TIMP / CONTEXT SOCIAL:

  • daca as vorbi nepamantesc (as performa exceptional si unic) dar fara dragoste ar fi nimic = nici un rezultat;
  • daca as avea mult lucruri (posesiune) dar fara dragoste ar fi nimic = sunt un nimeni;
  • daca m-as sacrifica (ingrijire, capacitate) pentru ceva dar fara dragoste ar fi nimic = nici un profit, rezultat bun;

Avem inca sansa a ne re-defini implinirea in viata schimband sensul unor intrebari:

  • In loc de “ce am facut?” – sa ma intreb “ce am devenit?”
  • In loc de “ce am?” –  sa ma intreb “cum folosesc ce am?”
  • In loc de “cat de mult dau/ofer?” – sa ma intreb “de ce am oferit?”

Gandeste-te! N-ai ce pierde!

Psalmul 90 dezvaluie de fapt ca implinirea in viata nu este data de cat de mult avem sau am facut in viata. Implinirea vietii este data de o relatie cu Dumnezeu cel viu care te-a facut: ” Satura-ne în fiecare dimineata de bunatatea Ta, si toata viata noastra ne vom bucura si ne vom veseli.” (90:14).

1 Comment

Leave a Reply