saritura in-naltime

niste mizerabili

fimDa, s-a intamplat; am fost cu toti ai mei la film si am urmarit noua ecranizare cinematografica a romanului “Mizerabilii” scris de Victor Hugo si aparut pentru prima data prin 1862. Regrete? Nu. Uimire, incantare? Din plin. Ne uitam unii la altii dupa final si cred c-am mai discutat vre-o ora si mai bine apoi despre sensuri, nuante, accente, care-i mai buna cartea sau filmul, etc.  Am fost placut impresionat sa vad cum gusturile cinematice ale adolescentilor mei se transforma spre bine. Pentru mine a fost a patra ecranizare pe care am urmarit-o si am intrat in sala doar curios dar fara mari asteptari.

Pana sa ajungem i-am/m-am intrebat de ce canadienii de prim’prejur ziceau numai ”Les Mis”; nu puteau pronunta corect intregul nume? In fine n-am cautat prea mult raspunsul.

imtlDupa vizionarea am avut senzatia ca am urmarit cea mai buna realizare laica a unui material video ce promoveza / include, virtuti / valori crestine. Transpunerea cinematografica incanta prin faptul ca este un musical reusit (n-am stiu de la inceput…) si cred ca tocmai asta i-a acordat un plus de tensiune. Camera se misca indraznet si mereu aproape valorificand maxim expresia artistica a caracterelor principale. Umorul este present ca o picanterie – ce cauta Borat in “Mizerabilii” mai frate? – ornand pauzele pentru detensionare.

tisd
Conflictul dintre Jean Valjean si redutabilul Inspector Javert se pastreaza si este imbogatit de sensuri ce nu transpar din citirea cartii. Iertarea de care au parte si unul si altul este transpusa, fructificata diferit sugerand pentru privitor un posibil raspuns la reactiile/manifeastarile ciudate intalnite in cotidian. Valjean raspunde schimbandu-si total modul de viata devotandu-si existenta iubirii de Dumnezeu si ajutorarii aproapelui in timp ce Javer realizeaza ca indreptatirea si corectitudinea pe care a promovat-o i-a deformat perceptia emotional-sprituala, fiind invins chiar atunci cand se credea invingator.

Obsesia unei corectitudini care il avantajeaza, il transfoma pe Valjean intr-o fantoma ce-i bantuie preocuparile lui Javert. Cat de real se intampla asta si in relatiile umane, cat de usor suntem prinsi in capcana unor preocupari “politienesti”(cu aroma spirituala) precum Javert. Suntem atat de incrancenati(si incarcerati) in a ne dovedi si justifica “dreptatea’ incat pierdem in vedere esenta binelui, a harului si iertarii ce ni s-a oferit, de care am beneficiat la randul nostru.

Aidoma lui Javer s-ar putea ca multi crestini sa nu-si dea seama de pericolul spiritual in care se afla; a vedea crestinismul doar un set de reguli in “a fi corect” si “a face ce e drept”.  Asta urateste/deformeaza omul il lega intr-o senzatie de  autoindreptatire pe care cu cat o cautam mai mult, cu atat mai deziluzionati vor fi.

Crestinismul nu inseamna a pune o masca morocanoasa si acra la ceea ce e menit a fi bucurie in Christos.

Jean Valjean, pacatosul si vinovatul, cel predispus la pacat intelege deplin sensul libertatii pe care Dumnezeu o ofera. Decizia lui este de a face bine de a fi bine constient ca orice BINE vine de la Dumnezeu ce trebuie onorat prin extinderea acestor manifestari spre cei din jur. El descopera si promoveaza cea ce noi numim har: a fi bine si a face bine este darul lui Dumnezeu oferit celor ce nu merita. Harul il infrumusezeata pe Valjean  consolidandu-l duhovnicesc  prin/spre curajul de a se sacrifica pentru binele altora.

Damaris Media a realizat un kit pentru discutii adiacente

Additional questions, clips and biblical reflections appropriate for use by churches.This supplementary resource will enable churches to help people engage with the spiritual issues in the film. The additional clips, within Tools for Talks, provide illustrations for talks.

2 Comments

Leave a Reply