saritura in-naltime

libertatea ta este un atac asupra legalismului meu

Aceasta zicere – auzita relativ recent – mi s-a parut a fi franc-justificata. Libertinismul si legalismul sunt anatagonice dar conlucreaza in nebunia dinamicii lor la eroziunea notiunii de Adevar. (ex istoric – Pilat si Irod s-au reimprietenit la condamnarea lui Isus). Libertinismul si legalismul sunt atacuri asupra Adevarului si nu exista inocenti in aceasta confruntare.

Adeptii legalismului vocifereaza la tot felul de manifestari ale celor care au inteles diferit decat ei, pentru ca cei din urma au curajul a face/propune/gandi ceea ce prima categorie ar vrea poate dar nu ar indrazni niciodata. Interesant faptul ca Biblia mentioneaza faptul ca in momentul in care vei cunoaste Adevarul vei fi liber si nu legalist (recunosc o astfel de interpretare este fortata si denota o proasta exegeza dar de as vrea sa fiu legalist pur as folosi-o pentru ca slujeste scopului meu si in plus afirma litera Scripturii, nu?).

Reversul citatului de mai sus aduce o situatie oarecum amuzanta; in timp ce “libertatatea mea este un atac asupra legalismului tau”, “legalismul tau nu il percep ca un atac asupra libertatii mele”. Ma poate intrista sa te vada asa, dar nu mai simt atacat. Eu pot intelege limitele tale in timp ce tu nu poti intelege limitele mele. E simplu…

Promotorii legalismului nu au pace pana nu isi impun convingerile asupra altora cu orice pret; asta le da satisfactie – sa vada ca au reusit sa fie credibili, ca le da lumea dreptate. De acea se incurajeaza in grupul lor de aderenti si sunt gata sa  foloseasca presupozitii, pareri, glume nesarate, exagerari, mentionari ce nu au nici o legatura cu subiectul, etc. dar care se potrivesc in puzzle-ul condamnarii. A mentiona ca acestia sunt atoatestiutori e de prisos.

Libertatea(cu toate gradele ei de manifeastare) a fost (si va fi) intotdeuna un pericol la adresa legalismului, nu neaparat asupra Adevarului.

Libertatea in care a trait Isus Christos i-a iritat pe saducheii, pe fariseii si orice alt grup religios iudeu pentru ca El trecea dincolo de limitele lor. Daca s-ar fi facut un sondaj de opinie la vreme aceea Isus nu ar fi fost votat/ales ca unul din cei mai buni iudei practicanti. La fel si astazi in crestinatatea contemporana n-ar fi deloc surprinzator sa vedem ca Isus Domnul n-ar fi cel mai bun crestin.

Paradoxal legalismul unora imi reaminteste sa ma bucur (cu temere si nu cu nebunie) de libertatea pe care o am. In libertatea mea eu pot sa traiesc in continuare chiar daca tu nu tii seama de ceea ce zic. Restul vom vedea impreuna in “ziua aceea”…

Leave a Reply