saritura in-naltime

aspiratii mogulitoare in ev mediu blogaresc

De ce se vinde bine mizeria?…ca doar nu-i intotdeauna si ieftina.

Poate pentru ca se asorteaza bine cu ceea ce este in noi, pe noi si in preocuparile noastre. Sunt multi care savureaza o vorba neglijent spusa, o barfa crestina si cu cat personajul vizat este mai cunoscut cu atata curge mai multa zeama…Sunt oameni care in astfel de context morbid simt maretie, satisfactie, implinire. Striga “Slava Domnului” si se mai infrupta o data din necazul, caderea sau nenorocirea semenului sau.

Exista diferite instrumente pentru a masura maretia oamenilor. Nu ma gandesc la cm, inch ori orice alt sistem clasic, standard ci la masurarea infumurarii si mandriei.Vre-un titlu pentru o unitate de masura a acestora? Poate “laudofum” …cate laudofumuri are blogul tau?

Pe partea online exista preocupari furibunde de a indexa, socoti, numara aderenti si vizitele acestora, liste si click-uri pentru a prezenta cine-i acel cu o mai mare influenta. Un numar mare de vizitatori/cititori nu inseamna automat si o valoare ridicata. Afluenta este una, influenta este alta iar valoarea este altceva. Desigur exista cazuri fericite in care acestea trei se regasesc impreuna.

Nu toti suntem directionati de Dumnezeu pentru a fi capi de lista – si daca nu intelegem asta ne vom gudura si dezamagi la fiecare inflexiune numerica –  dar toti avem permisiunea de la Dumnezeu de a avea o sfera de influenta, un cerc de cunoscuti pe care ii putem ajuta.

Daca suntem de acord cu asta cred atunci ca nu o pozitie in clasament ci ce valoare ofer eu celor din cercul meu de influenta trebuie sa intereseze mai mult.

Astazi mizeria se vinde bine. Comertul mediatic cu gunoaie fascineaza pocaitii ce participa cu hei si rup la orice decapitare, barbierire, infundare. Bineinteles ca totul se face in “numele adevarului” (era sa zic “al trandafirului” ca asa de tare miroase a epoca aceea – mioriticii si romarcanii sunt in plin ev mediu blogaresc) si spre “slavirea domnului”. Nu stiu de cand exista o “neprihanire” obtinuta prin rapiditatea de vanturare a nedesavarsirilor altora cuplata cu dorinta de suprematie a argumentelor dobandite/insusite. Se fugaresc numere intr-un clasament in care intietatea personala transapre asa de clar si concureaza pana la a contrazice declaratiile ce privesc “evidentierea gloriei lui Dumnezeu”.

Ca orice alt om am si eu locurile mele in care nu mai merg, oamenii pe care ii citesc mai rar, cei pe care nu-i mai bag in seama sau cei care ajung predefinit la recycle bin sau spam. A nu acorda interesul meu, timpul meu celor ce promoveaza mizerii mi se pare o metoda cu valoare curativa de promovare a binelui. Am mai spus-o si sustin in continuare, in mediul pocait-evanghelic online si offline (cu accent pe oooofffff…) oamenii ajung in clasamente nu neaparat pe criterii de valoare. Raspandirea prin e-mail, facebook, twitter (ori alte canale) a unor mesaje nu face decat sa sporeasca agitatia si sa-nvolbureze apele dar internetul nu-i scaldatoarea Siloam asa ca tulburarea-i fara vindecare.

Unii opinanti se cred un soi de vraci spiritisti care daca iti pun in (pe) fata cateva versete si schite vor sa-ti astupe gura (si respiratia) si sa te asigure ca ei stiu totul, intotdeauna cel mai bine. Pretentia aceasta din care nu transpare smerenie si umilinta (orice impielitat striga mai intai “dracu!”, pentru ca-l simte pe pielea lui) intra in contradictie cu un adevar scapat din atentie atunci cand ne bucuram cati oameni ne urmaresc si ne citesc.

Dumnezeu nu-si imparte Gloria cu nimeni (Isaia 42.8). Noi daca reusim sa facem ceva in domeniul religios este datorita unui material/informatii ce exista acolo si care apartine Creatorului. Orice pretentie mai mult sau mai putin mogulitoare (nu magulitoare) atenteaza la un loc pe care l-a vrut si Lucifer.

Adauga valoare, asta-i important! Scriu si vorbesc doar pentru a le arata altora ce bun sunt eu? Sa-mi fie rusine! Scriu, vorbesc pentru a-i ajuta pe altii sa se apropie de Dumnezeu?  Atunci incep sa transpun invitatia pe care Dumnezeu mi-a oferit-o de a avea influenta asupra unora din jurul meu. Poate nu esti chemat sa fii cel mai tare/bun din clasament dar esti invitat sa oferi celor din jur valoare. Imbogateste-i cu bunatate. Pentru mine valoarea nu se promoveaza raspandind mizerii/gunoaie despre altii. Textul apostolic din 2 Corinteni 10 m-a suprins prin rezonanta lui in domeniul “clasamente si mariri”:

 

“12. Negresit, n-avem indrazneala sa ne punem alaturi sau in randul unora din aceia care se lauda singuri. Dar ei, prin faptul ca se masoara cu ei insisi si se pun alaturi ei cu ei insisi, sunt fara pricepere.13. Noi insa nu ne laudam dincolo de masura noastra, ci in masura marginilor pe care le-a insemnat Dumnezeu campului nostru ca sa ajungem pana la voi.14. Nu ne intindem prea mult, ca si cand n-am fi ajuns pana la voi, caci, in adevar, pana la voi am ajuns in Evanghelia lui Hristos.15. Nu ne laudam peste masura noastra, adica, nu ne laudam cu ostenelile altuia; ci avem nadejdea ca, daca credinta voastra creste, va creste si campul nostru de lucru intre voi, nespus de mult, dupa masura noastra. 16. Asa ca vom putea propovadui Evanghelia si in tinuturile care sunt dincolo de al vostru, fara sa intram in campul de lucru al altuia, ca sa ne laudam cu lucrari facute de-a gata.17. Ci “oricine se lauda sa se laude in Domnul.”18. Pentru ca nu cine se lauda singur va fi primit, ci acela pe care Domnul il lauda.“

Leave a Reply