saritura in-naltime

cioara vopsita-n porumbel

Sporirea interactiunilor online sub diferite sisteme si platforme a condus si spre promovarea desantata in mediul evanghelico-pocait a unor informatii senzationale, interesante, dar false. Zilnic cosul meu de spam se imbogateste cu noi nume si adrese si nu rare sunt zilele in care ceea ce ramne in inbox este mult mai putin dect ceea ce merge in spam sau trash. No offence.

Distribuirea lejera a tot felul de lucruri probeaza in primul rand nivelul de absorbtie al informatiei ce nu este(poate fi) verificata – impachetata uneori in ambalaje siropos-emotionale ce starnesc curiozitatea – evidentiaza apoi nivelul ridicat al expunerii la manipulare si finalmente lipsa oricarui criteriu de a transmite mai departe sau a te lasa influentat de situatii, vorbe, intamplari ce-s fabricari cu ingrediente de 2% real si 98 % inselatorie.

Recent am primit un e-mail despre un pastor, Jeremiah Steepek, care ar fi intrat in biserica sa ca un cersetor pentru a verifica nivelul de acceptare al acestei categorii de oameni in cadrul comunitatii sale. Povestea-i interesanta, situatii oarecum asemanatoare am mai fost transmise in anii trecuti, dar nici pana in ziua de astazi  nimeni nu a putut confirma existenta reala a acelui pastor sau a bisericii sale.

 

Ceva zile in urma poposea in inbox un alt material despre cat de dubios arata tanarul de culoare, Trayvon Martin, ce se afla in centrul celui mai recent scandal media cu tenta rasista din US– Zimmerman Case. In poza ce era mentionat Martin il infatisa de fapt pe Game, un interpret de muzica rap.

 

Daca media laica foloseste neadevarul si manipularea pentru a isi promova agenda trebuie si crestinii sa foloseasca aceiasi metoda? Vrem castigarea unui argument cu orice pret sau vrem sa promovam adevarul?

 

Desigur, exista prezumtia de nevinovatie a celor ce propaga mai departe astfel de mesaje datorita lispei de cunoastere detaliata a situatiilor dar exista undeva o excitare ce induce satisfactie si declanseaza mecanismul raspandirii. O vorba, o imagine dubioasa, ceva ce probeaza faptul ca “stiai tu ca lucrurile nu sunt curate…” Aceasta excitare ma ingrijoreaza mai mult decat informatia falsa distribuita pentru ca vorbeste despre un mecanism al unei inimii care nu isi cunoaste inca deplin Stapanul. “Oile mele asculta glasul meu”, spunea Domnul Isus intr-o figura de stil, despre perceptia fina de care ar trebui sa dea dovada cei care il urmeaza. Unii se simt jigniti de includerea in categoria acesta “animaliera” – oi – si ar vrea ca Domnul sa-i portretizeze in ceva mai frumos, niste animale cu distinctie, de rasa, dar …ce sa faci. Daca Domnul a zis…E drept nu toti sunt oi, mai sunt si ceva capre fara a pune la socoteala numarul berbecilor, taurilor sau gastelor…Las unda asta de retorica ludica la o parte.

 

Nu cred ca o astfel de modalitate – folosind pana la urma vehiculul farsei – de a transmite mai departe un principiu etic, moral este recomandabila si folositoare exprimarii crestine.

 

S-ar putea spune ca si Isus Christos pentru a transmite niste principii si a starni interes pentru ele, a imbibat informatia moralizatoare uneori in parabole, alteori in  povestiri. Da, insa niciodata Isus nu a spus ca ceva este real daca era o povestire sau invers. Imbraca-ti principiile in cate povesti vrei, care mai de care mai creative dar numeste-le povesti, pilde, istorioare, etc. si nu le prezenta ca ceva ce s-a intamplat real si eventual nu de mult.

 

Altfel noi ne credem mari misionari online si de fapt voluntariam in corul activistilor ce promoveaza lucruri false, situatii nereale despre copilasi ca niste ingeri ce-s bolnavi de cancer si au nevoie de e-mailul tau(si al prietenilor) ca sa-l induplece pe Bill Gates sa le dea bani de operatie; sau mai stiu eu ce farsa bine talcuita.

Factorul emotional nu trebuie sa copleseasca si/sau sa infleunteze/altereze acuratetea ideii ce vrem a o transmite.

 

Mesajul crestinismul in esenta lui este imbibat intr-o atmosfera de neincredere. Nu spun ca nu este credibil dar tocmai aceasta verificare, cautare a dovezilor te conduce spre momentul in care spui, “cred Doamne, ajuta necredintei mele”. Gandeste-te putin in afara carapacei crestine: Dumenzeu s-a intrupat, a murit in chip batjocoritor si a inviat dupa 3 zile, s-a inaltat la Cer acolo unde ii astepta pe cei credinciosi Lui. Pare un scenariu bun pentru un SF, nu?

Neincrederea poate folosi mai mult crestinimului decat credulitatea. Oamenii cu dileme ce doresc a le intelge si explica sunt de dorit decat cei care accepta orice si raman cu gura cascata (ca si cum fluxul auditiv nu s-ar produce la nivelul urechilor).

Oamenii ce-s dispusi sa creada orice la prima mana pot sfarsi ca niste buni praticanti al unor alte religii sau credinte. Pentru acestia intotdeauna va fi acolo un mesaj ce le va incanta urechile mai mult decat precedentul.

 

Dumnezeu in rol de jandarm cosmic ce loveste cu bastonul peste degete oamenilor ce vor si ei sa se bucure de crampeie de viata terestra este una din imaginile vehiculate in mediul neinteresatilor de religie/crestinsim sau al celor care au fost atrasi de mesaj dar au decis (din varii motive) ca nu e pentru ei deocamdata. La promovarea unei astfel de imagini crestinii participa prin accentuarea unor lucruri ce starnesc panica, teama, frica.

Pai nu se spune ca teama de Dumnezeu e inceputul stiintei? Pentru ca oamenii sa inteleaga frica de (pedeapsa lui) Dumnezeu si sa poata beneficia de pe urma acestei experiente, trebuie mai intai sa priceapa ca au calcat niste norme, ca au infaptuit ceva ce reclama pedeapsa, ca au pacatuit. A le pune in fata ca Dumnezeu iti va face aia si ailalta daca nu te pocaiesti fara a-l ajuta sa se vada vinovat in fata Creatorului este promovarea unui mesaj corect intr-un maniera incorecta/nefericita sau la un timp nepotrivit ce se finalizeaza a fi un mesaj nepriceput ori inteles gresit.

 

Senzationalul nu trebuie sa altereze adevarul. Si din pacate asta se intampla accentuat in cel putin doua directii: manifestarea darurilor Duhului Sfant si sfarsitul vremurilor. Crestinii nu trebuie sa se “planga” cat de rele sunt vremurile transmitand in jur un mesaj deprimant ci sa exprime catre toti cei din jur faptul ca ei il urmeza pe Cel care a spus: ”Indrazniti, Eu am biruit lumea”.

Pentru unele situatii nici nu ai nevoie de darul deosebirii duhurilor sau al discernamantului. Iti trebuie doar vre-o 2-3 zile de rabdare si o cautare pe google pentru a vedea veridicitatea a ceea ce ai primit. Spun prin asta ca este google mai bun decat darul Duhului Sfant? Nu, spun ca si cei care nu au darul acesta al Duhului Sfant pot pricepe ceva.

 

Cu cat nivelul personal de credulitate este mai mare cu atat mai putin credibil devin in mesajul meu. Transmiterea inocenta a unor situatii false afecteaza credibilitatea mesajului adevarat pe care vreau sa-l spun la un moment dat. Mesajul meu bun pe care vreau a-l promova  – Evanghelia – este refuzat de receptor si datorita faptului ca am transmis anterior tot felul de lucruri ieftine care s-au dovedit a fi neadevarate. Pana la urma este Evanghelia mea un hoax?

Cunoasterea si promovarea Adevarului are o valoare mult mai mare decat orice poveste interesanta.

Sa lasam ciorile sa fie ciori si sa nu le vopsim de dragul sporirii numarului de porumbei – nici macar pe e-mail.

1 Comment

Leave a Reply