saritura in-naltime

de ce scartie caroldavilismul?

Tatal meu s-a priceput la vopsit desi nu asta i-a fost meseria; stiu, multi puteti confirma acest lucru. A vrut sa ne invete si pe noi copii cum sa facem si ce sa dregem, da’ nu s-a prins prea mult de noi hobby-ul asta al sau. Oricum prima sa lectie era despre curatarea mizeriei si pregatirea terenului. Sa nu vopsim peste mizerie ca se vede mai tarziu, te faci de ras si tot tu te vei osteni…

In ton cu evenimentele neplacute la care a asistat recent, sfatul tatalui meu are valoarea unei parabole manifest – bine nuanta de Valentin Popovici:

“Mai sunteti in alergare? Semenii ii mai iubiti?
Doriti sincer fericirea, celor multi, nemantuiti?

Nu incredintati pe oameni ca-s curati, daca nu sunt
Caci recolta e furtuna, daca semanatu-i vant!

Nu ucideti constiinta, fiindca nu vi se inchina.
Nu acoperiti pacatul. Nu vopsiti peste rugina!

Nu admiteti compromisuri, daca vreti sa fiti lumina.
Compromis, sa stiti, inseamna: a vopsi peste rugina!

Va veni odata vremea, cand traind clipa reala,
Si-or vedea multi osteneala, doar o trista mazgaleala.

Oameni! In valtoarea luptei vreti victorie deplina?
Vreti ca sa intrati in ceruri? Nu vopsiti peste rugina!” – Nu vopsiti peste rugina! (fragment)

eu nu mai pot adauga decat ca-s multi ce umbla cu cioara vopsita-n porumbel.

Leave a Reply