saritura in-naltime

iertarea ca o cutie goala

E vremea in care suntem pre(a)ocupati de cadouri, si ne gandim ce o sa cumparam/oferim si mai ales ce o sa primim.

Mi-aduc aminte cand eram  mic am primit de ziua mea o cutie mare. Marimea ei era ilogica pentru consistenta financiara a celor ce o oferau dar cine s-a mai gandit la asta atunci. Am inceput sa o desfac sub privirea tuturor…si am tot desfacut vre-o cateva minute, cutie dupa cutie, amabalaj dupa amabalaj. La final am dat peste o cutie de chibrituri si inlautru un abtibild (pe vremea aceea era la moda sa ai colectii de asa ceva…)

A fost un haz general in jurul meu. Am ras si eu ce puteam sa mai fac…

Cum ar fi sa oferi sau sa primesti o cutie goala de cadouri? Daca ai primi asa ceva te-ai simti luat la misto, ca cineva vrea sa rada de tine fara sa aibe si acceptul tau.

Asta se intampla cand noi oferim deseori iertarea celor din jur. O oferim goala, fara continut. Doar in cuvinte dar lipsite de substanta actiunii. Sau cand sunam pe cineva la telefon sa ne cerem scuze si vorbim un sfert de ora fara sa pomenim macar “imi pare rau…”

Cum ar fi daca Dumnezeu ne-ar spune “…te iert dar nu mai pot avea nici o legatura cu tine”. Ar suna ciudat, nu? Si cu toate acestea asa procedam noi uneori. Iertam fara substanta, iertarea noastra este goala de continut. Iertarea se probeaza prin legatura ce o ai, prin comunicarea ce o porti.

Poti poza in alte contexte ca un bun crestin dar nu te pacali; nu asta este esential. De Craciunul acesta oferiti celor din jur ceva cu substanta mai ales daca este vorba de iertare.

(dupa o vorba a lui Ken Sande)

Leave a Reply