saritura in-naltime

turcescu reset

Se reseteaza media in Romania prin gestul lui Robert Turcescu?

Sunat, cautat, “email-at”, “text-uit” de varii persoane, m-am abtinut initial de la a comenta in vre-un fel ceea ce s-a intamplat in Duminica din 21 Septembrie cand jurnalistul Robert Turcescu si-a facut seppuku la B1. Am considerat atunci ca momentul reclama tacere – ce se cere oridecate ori logica evenimentelor capata accente “browniene”.

L-am vazut ieri int-o alta interventie media impreuna cu Radu Moraru. Conversatia lor a parut franc si fara o regie. Se poate specula mult pe retragerea jurnalistului Robert Turcescu chiar inainte de inceperea campaniei electorale si reaparitia lui “oficiala” in ziua de final a campaniei pentru Prezidentiale ori de faptul ca schimbarea in societate apare gradual la 25 de ani(cheie masonica). Ii las insa pe altii sa torca fuiorul asta si sa croseteze comentarii cum or vrea.

Chiar si dupa aparitia la NasulTV lucrurile nu sunt simple de inteles pentru o media dornica de senzatie dar nu neaparat de adevar. Nu suntem pregatiti pentru adevar. Il vrem dar nu-l credem. Suntem infestati cu prea multe teorii ale conspiratiei si prea aglomerati de multe falimente morale iar in acest scenariu al umanitatii contemporane, Satan si-a jucat perfect piesa: raspandeste perdele de fum pentru ca nimeni sa nu mai (re)cunoasca standardul. E greu sa mai cunosti adevarul intr-un mediu in care manipularea a devenit virtute iar vulgaritatea o norma a succesului. Impresia pe care o am acum este ca Robert Turcescu  pare a dori sa reseteze media si de acesta data o face din interior prin forta exemplului personal, al recunoasterii ca nu a facut ce trebuia si a constientei vulnerabilitatii continue, ca poate fi supus greselii in continuare. Desigur nimeni nu vrea manusi fine de dantela intr-un ring de box dar manierea de boxa poate seta registrul confruntarii.

Mi s-a parut de retinut dorinta sincera de a adauga valoare, substanta si nu de a cauta rating intr-o lume in care multi se viseaza analisti, formatori media si/sau “moguli” la toate palierele exprimarii (pseudo)jurnalistice. Robert Turcescu mi-a confirmat inca o data faptul ca valoarea nu este data de numarul de aplauze ci de numarul celor ce sunt schimbati in bine in urma demersului tau.

Ca jurnalist in context special – ma refer la mediul religios – am simtit de multe ori ca valoarea pe care o promovez in materialele difuzate nu este “gustata” pentru ca nu merge dupa reteta succesului ce fura privirea si aglomereaza auzul. Am simtit intr-un fel ca Robert Turcescu prin declaratiile si expunerea sa merge intr-o directie opusa a ceea ce media s-a obisnuit sa promoveze. Si asta cu pretul de a nu mai fi bagat in seama, de a fi ridiculizat si prost inteles. De acesta data nu forta cuvintelor este importanta ci puterea exemplului personal. Si aici Robert le-a luat-o deja in fata multora ce inca isi numara punctele de rating(sau vizitele pe blog) si fac selfie cu amintiri.

Marturisirea, retragerea cat si revenirea (Ion Cristoiu a intuit bine) lui Robert Turcescu sunt etape normale de viata si in acelasi timp extraordinare prin putinatatea lor in cotidian. Media deformeaza perceptia normalitatii; ne-am obisnuit sa iubim deviantele si sa croim noi reguli, redefinind ce nu dorim a respecta crezand ca noul dictionar ne va da sansa unei clipe de maretie, dar nu am facut nimic altceva decat de a ne indeparta de “ceea ce era de la inceput”. Si asta costa. Robert Turcescu vrea sa plateasca pretul reapropierii de normalitate, de Original si nu de ceea ce noi de convenienta am acceptat a fi autentic. Cand isi provoca colegii sa se uite in ei insisi era un indem la analiza personala si la curajul de a iesi din duplicitatea political correctness. Cine vrea sa traiasca fara masti? Stiu destul de multi ce fac negot cu masti declarand ca vor sinceritate si transparenta… Si asta nu doar in media ci si in mediul bisericesc din pacate.

Gestul lui Robert Turcescu este unul de contrast intr-o media in care degradarea umana si accentul pe mojicie birjareasca sunt promovate ca palier evolutiv. Dorinta lui de a continua in breasla  – chiar cu riscul de a intra in gasca anonimilor ce au descoperit si raspuns (in diferite etape ale vietii lor) dorintei dupa Adevar – dar pe un fagas al sinceritatii si valorii date de absenta manipularii/minciunii este un lucru de salutat si sprijinit.

Sa traim simplu si onest, respectand principiile si valoarile lasate de Dumnezeu, promovandu-le in matrice media! Pentru acest mesaj Robert Turcescu merita nu doar atentia mea ci si respectul, suportul meu.

Leave a Reply