saritura in-naltime

Cristi Tepes – te las pe maini bune

Asa obisnuia Cristi sa-mi spuna cand ne desparteam fie ca ieseam din studio, fie ca plecam in directii diferite dupa cine mai stie ce manifesare crestina la care participasem impreuna.

“..te las pe maini bune…”

Ne saluatam rapid desi povestasul din el ar fi mai vrut sa stea la o vorba in plus care sa ne zideasca pe’amandoi. Eu insa ma inchinam prea des zeului “eficienta” si paream mereu pe fuga…

Cristi avea insa dreptate – timpul uneori trebuie sa stea in loc pentru prieteni.

Ultimul radio program gen talk-show pe care il pornisem la RVE Bucuresti in 2005 a fost cu el. “Unda Verde”(asa era numele emisiunii) se vroia o discutie intre prieteni despre subiectele zilei la care asistau din “intamplare” si altii.

“Cristi, hai sa facem asta…” si s-a mulat pe idee imbogatind-o. A tinut la formatul asta radiofonic mai ales ca persoana enigmatic-fantomatica din spatele camerei prindea glas, devenea vizibil prin sunet pentru cei care auzisera despre el. A fost un coechiper excelent dispus sa isi puna la bataie nu doar deprinderile/cunostintele ci si legaturile pe care le avea in media.

I-a ajutat pe multi din media de nuanta crestina sa porneasca ceva(inedit uneori)  – a fost in spatele multor idei ce s-au concretizat in emisiuni/materiale cu substanta. A stiut sa dea mai departe ideea pe care el nu o poate face si nu a tinut pentru el nici o farama de “glorie”.

In momentul plecarii mele din Romania mi-a spus intre altele ca ii pare rau ca n-am reusit sa facem impreuna nici o filmare – dehhh, la timpul acela delimitarile intre video si audio erau mai clare decat astazi. I-am spus ca prima emisiune video la care voi participa o vom face impreuna – incercand intr-un fel sa indulcesc regretul de a nu face nimic concret si pe partea lui – video.

Tinea la glume si ne piscam prieteneste declarand in varii contexte ca doar cu noi media crestina are intradevar greutate…(accentul pe fizicul nostru la acea vreme bineinteles)

Ne-am mai scris prin email, am mai schimbat diferite idei dar scrisul nu putea suplini discutiile cele aveam in “backstage”. La ultima vizita in Romania m-am intalnit cu el neprogramat. Trecuse pe la radio, eu eram in studio inregistrand ceva si ne-am prins imediat in discutii despre viata, avort, lucruri ce pot fi facute nivelul bisericilor crestine, Israel, etc.

Am aflat ieri despre somnul ce ni l-a rapit scurt printr-un mesaj primit de la un Cristi(Pavel) si mai apropiat. Apoi confirmarile au venit din mai multe surse conturand o realitate ce nu o poti nega. Doamne, iar nu inteleg…

Sunt usor blocat, galopand prin amintiri ce vor sa-l tina pe Cristi aproape.

Asta este ceea ce ne ramane noua acum, sa brodam amintiri in fuiorul nemuririi.

Iata mai jos si-un exemplu dintr-o editie Unda Verde – cer iertare celor de la radio(RVE Buc) de a difuza fara a mai astepta acceptul lor bucata asta gasita prin buzunarele memoriilor mele media.

 

[audio:http://www.punctul.com/Audio/RW.mp3]

Cristi, acum esti pe cele mai bune maini…

1 Comment

Leave a Reply