saritura in-naltime

paradoxurile timpului meu – 7

In multe parti ale lumii, oamenii isi inoiesc atasamentul fata de riturile si ritualele, formele si simbolurile credintei lor. Renasterea religioasa a devenit atat puternica incat in multe tari este o forta care formeaza si re-formeaza politica interna.

Si totusi ne intrebam daca esenta credintei- recunosterea efemeritatii vietii, constiinta profunda a unei Realitati Transcedentale care dureaza dincolo de timp, spatiu si materie, viata cinstita si dreapta, iubirea fata de semeni-oare toate acestea au devenit mai puternice in cadrul renasterii religioase?
Oare renasterea doar ascunde si camufleaza eroziunea crescanda a valorilor atat in sfera privata si cea publica- aruncarea peste bord a considerentelor morale in economie; pervertirea standardelor etice in politica, vulgarizarea normelor sacre in cultura?
Oare suntem martorii a ceea ce am descris in alta parte ca situatie in care religia este galagioasa dar spiritualitatea dormiteaza?

Leave a Reply