saritura in-naltime

so long Leonard Cohen…

Maestre, unele din piesele tale au fost intelese in contratimp dat tu acum ai murit la timp ca sa ne arati ca sunt lucruri mai importante decat alegerile americane…

Leonard Cohen si una din ultimele lui piese in care anticipa sfarsitul…

una din clasicele lui…o piesa diabolic de bine scrisa

Mircea Mihaies:

“Vreo doua decenii si jumatate, intre 1968, cand hitul „Suzanne” l-a transformat, pentru un sezon, in vedeta, si 1992, cand albumul The Future i-a adus faima planetara, Leonard Cohen a fost un cantaret de penumbra: compunea, canta, inregistra discuri, se bucura de excelente articole de presa – si atat. Colegii il admirau, producatorii continuau sa-i editeze cantecele, dar fanii stateau departe de discurile sale. Ani in sir, numele i s-a rostit respectuos, dar oarecum in treacat. Arareori, cate o vedeta a zilei ii prelua o piesa. Era omagiul breslei norocoase adus bardului enigmatic, poetului, romancierului si seducatorului cu vorbire lenta si maniere parca nepotrivite cu lumea in care se nascuse. Un ins contradictoriu, de altfel: un rebel conformist, care stingea intregul patos al fiintei in chistocul unei tigari. Un personaj sofisticat, asa cum ni-l infatiseaza o fotografie de maturitate – imbracat intr-un splendid costum Armani, intr-o poza de studiata nonsalanta, cu ochii ascunsi indaratul unei perechi de ochelari fancy, dar muscand zdravan dintr-o banana. Un ascet cu gura plina.”

Rollingstione

The New Yorker

MacLeans

Leave a Reply