saritura in-naltime

cand va fi sa intri pe usa suferintei…

Ori de cate ori este invocata, suferinta ne da fiori. Avalansa de evenimente tragice despre care auzim in jurul nostru zilnic, aduna nori de stress, ingrijorare si ne predispune spre dependenta de un sistem de protectie/securitate intrumentat de o umanitate cazuta in care principiile si valorile sunt din ce in ce mai fluide.

Suferinta apasa automat pe butonul disconfort si induce diferite grade de panica. Intalnita  in multiple forme suferinta este nu doar o realitatea a vietii umane, este o constanta  in promovarea exprimarii christice – datorita mediului ostil in care ne continuam viata pe Pamant – si este fara indoiala instrumentul folosit de Dumnezeu pentru a ne pregati spre o stare de bine(cuvantare).

Noi ne gandim ca daca respectam lucrurile de capatai in viata, platim taxele si nu trecem pe rosu cu masina, daca jucam dupa regului atunci totul o sa fie bine. Normalitatea este insa alta intrucat in framanatarea ei, viata intr-o matrice a decaderii umane predispune situatii (ce nu ar trebui sa ne surprinda si) in care suferinta, nedreptatea este prezenta.

………………..

In societatea nordamericana in care este pus un accent mare pe siguranta si protectia participantilor la viata trebuie sa accepam ca indiferent prin ceea ce am trece si care ar fi suferinta indurata, nu suferim probabil cat am merita sau cat am putea indura. In nici un caz nu am suferit si nu vom suferi la intensitatea prin care a trecut Isus Christos Domnul. Apoi in mutiple situatii intram intr-o faza/forma de suferinta nu neaparat din cauza respectarii unor valori ci doar ca o consecinta a unei lumi decazute in care totul este afectat de necinste, mincina, inselatorie, pacat.

Eu si cu tine vom alege la un moment dat daca vom suferi sau nu pentru Christos. Uneori poate fi ceva “marunt” precum de a nu raspunde in acelasi fel cand esti vorbit de rau si barfit in mediul bisericesc. Orice sansa de a respecta valorile christice in biserica si in afara ei poarta o nunata a suferintei.

………………………..

Suferinta noastra poate nu va fi niciodata precum cea parcursa de Iov ori precum cea a lui Pavel cand a fost batut aproape de moarte. In istoria oamenilor sfinti ai lui Dumnezeu suferinta a atins uneori cote neimaginabile. Suferinta ne aseaza intr-o vecinatate a celor sfinti si necompromisi. Intram a locui in cartierul celor ce au suferit pentru Christos si nu s-au lasat pervertiti de rau.

…………………………..

Privind la mesajul Evangheliilor asa cum a fost exprimat si in biserica primara, suferinta rezulta intr-o forma de inviere. Suntem chemati sa intram pe usa suferintei pentru a-l cunoaste pe Christos si puterea invierii Sale. (Filipeni 3.10) Toti cei ce sufera pentru El, alaturi de Christos vor avea parte de rasplatire alaturi de Christos. (Romani 8:17).

  • Invierea Domnului Christos este confirmarea faptului ca suferinta nu este un capat de drum.
  • Invierea Domnului Christos ne spune ca anumite stari nu le vom atinge decat intrand umili si senini pe usa suferintei.
  • Invierea Domnului Christos ne spune ca Dumnezeu nu doar este alaturi de noi cand trecem prin suferinta dar ne si scoate din ea asezandu-ne in binecuvantarea Sa.

Acest duo “moarte–inviere” prezinta unul din lucrurile greu de inteles prezentate in Evanghelii:  viata vine prin moarte. Daca samanta nu e pusa in pamant – nu moare, nu va da roada.

Astfel viata vine prin moarte, bucuria prin suferinta, victoria prin pierdere, castigul prin sacrificiu.

 

fragmente din material aparut in ultimul numar al Romanian Times

Leave a Reply