Ce este Adevarul? – intrebarea lui Pilat strabate inca sub diferite tonalitati vremurile si se cuibareaste pe rand in mintea si sufletul nostru. O carte despre intelegerea adevarului despre adevar a fost provocare pe care am acceptat-o anul trecut de la The Ooze Viral Bloggers.
O informatie filosofica nu foarte densa dar destul de consistenta pusa intr-un format alegoric a fost meniul pe care autorii Jon si Mindy Hirst, mi l-au servit inca de la inceput. Cei doi sunt fondatorii unui asociatii “think tank” destinata schimbului de idei, numita Generous Mind. Scrierea lor are ca support gandirea lui Paul G. Hiebert, misionar in India si professor la Trinity Evangelical Divinity School.
Ca orice scriere filosifica volumul propune o intereactiune cu sisteme de cunoastere. Cat de flexibil esti in a merge in detalii prin acestea tine insa de fiecare in parte.
“Through the River” ne invita la o calatorie de-alungul unui rau urmand sa vizitam 3 zone, localitati distincte – corespunzatore a trei pozitii de intelegere a Adevarului.
Multi vorbesc despre mangementul crizei. Si cat de multe cursuri anticriza ai lua, in momentul in care probleme apar si disprerarea iti umbreste inima, teama devine starea care iti guverneaza deciziile si atitudinile.
Sa fii fara frica in vremuri de criza – pare imposibil. Ingrijorarea invaluie simtamintele noastre, pulsul se accelereaza si ne gandim ca stam la coada sa ne luam portia din dezastru sau ne intrebam retoric(pentru ca mai toti au fugit de langa noi – teama merge mana in mana cu singuratatea – ) cum sa scap de el. Ne dorim in viata sa avem butoane magice si solutii/locori miraculoase care sa rezolve instant problema…ne dorim un magnet pe care sa scrie “distrugator de teama” si pe care sa-l plimbam deasupra inimii, atragand spre el orice urma de insecuritate, indoiala, spaima. Cum ar fi ca prima noastra reactie in fata problemelor sa fie credinta si nu frica?
Aceasta este punctul in care incepe Max Lucado constructia noii sale carti, Fearless, publicata de Thomas Nelson si a carei lansare oficiala are loc astazi September 8, 2009.
mergeam prin Victoria, capitala British Columbia, cand in fata mea pe trotuarul, care imi amintea de un Bucuresti autentic, zaresc imaginea asta:
si plecand de la ea am ajuns sa intreb: “Este credinta(religia) precum o inghetata sau precum o pelicilina? Ciocolata sau aspirina?”
De exemplu, sa zicem ca imi place inghetata cu ciocolata; tie iti poate place cea de vanilie, sau de fructe, etc. Noi ne putem diferentia in preferintele noastre datorita aromei, elementul de baza unindu-ne: inghetata. Daca cineva imi spune ca inghetata de menta este cea mai buna eu ii pot raspunde: “sa crezi tu, cea de ciocolata este ce mai buna”, si putem continua apoi debate-ul nostru bazat doar pe preferinte.
Inca de la primele accese informationale despre colaborari si tradari in peisajul evaghelic mioritic, m-am intrebat: “ce s-ar fi intamplat daca - dupa tradarea lui Iuda - ucenicii ar fi avut e-mail si acces la vre-o retea sociala online?
Ar fi despicat in chat fapta Iscarioteanului? I-ar fi scris anonime pe e-mail? Ar fi incercat sa bata apa in piua despre cat de rau e el si cat de cuminti sunt ei?
Omul este colaborator inspre rau inca de la inceput. nu tradarea ar trebui sa ma mire ci refuzul ei, incetarea acestui proces. tradarea e lipita de sufletul nostru inca de la inceput pentru ca-L tradam pe Creator prin ganduri, atitudini, faptele noastre. Procesul vanzarii este cu atat mai nociv cu cat imi ocupa gandirea dupa ce faptele sau consumat; aidoma unei forme de masochism, evanghelicii carpato-danubiano-pontici gasesc placere in propria umiliere si decadere, tot vorbind si analizand “ce-urile” si “cum-urile” care cad din caruta perfizilor. Orice veste despre soptitori nevolnici, orice descoperire de imagini sau slove scrise despre iudele duhovnicite, iti pune in fata cocktailul emotional cu gust de durere si fumegand a manie.
Intrebarile abunda si se afiseaza in forma schimonosit scrisnita printre dinti: “de ce el?” tocmai vistiernicul? tocmai el asa de cunoscut? el ce canta asa frumos? nu ma asteptam la asta…
o discutie din cadrul recent desfasuratei Christian Book Expo.
Moderator: Andy Crouch, Culture Making (IVP), editor at Christianity Today
Participanti:
* Donald Miller, Blue Like Jazz (Nelson)
* Ruth Haley Barton, Sacred Rhythms (InterVarsity Press)
* Randy Frazee, Making Room for Life (Zondervan)
* Mary E. DeMuth, Authentic Parenting in a Postmodern Culture (Harvest House)
pe pagina lor de la tangle.com mai gasesti si alte discutii la care merita sa-ti pleci urechea
site-ul Agape Christian Church s-a “schimbat la fata”. Ii multumesc lui Ovidiu pentru suport, ajutor, idei si contributia sa la reimprospatarea si continuarea acestui proiect.
sunt inca pagini de acoperit, resurse de upload-at, dar este un pas inainte.
“… lumea si slava ei trece… nu iubiti lumea si nici lucrurile din lume…”
Nu stiu cine a inventat pe cine: societatea americana celebritatile, sau celebritatile – societatea americana… e de discutat, stiu…
Oricum, nord-americanii iubesc vedetele, se gudura in jurul lor, le asculta si se viseaza in locul lor; de fapt, cultul aparentelor (imi venea sa scriu: apartenentelor) e dezvoltat si iubit mai peste tot.
Crestinismul a inceput mai de mult sa produca propria galerie de celebritati; nu, nu te gandi la Isus Christos; El e doar din cand in cand celebritate, la Paste si de Craciun, mai ales… celebritatile crestine sunt cei care se folosesc de Christos pentru a se promova – pe ei si felul lor de intelegere a ceea ce Isus Christos a spus si a trait. Si nu spun mai multe, pentru ca deja e prea lunga introducerea a ceea ce vreau de fapt sa zic.
Marturisesc: nu prea am timp sa ma uit la televizor (iar atunci cand o fac, privesc mai ales stiri, documentare sau sport… rar de tot ceva concerte). Unul din lucrurile la mare cautare in Read the rest of this entry »
wow! m-a incantat din nou Thabiti Anyabwile:
“When Christians speak of “preserving a Christian heritage,” that’s the last gasping breath of a dying faith. The Christian influence of that society is about to expire.
You can only talk about “preserving a Christian heritage” when you’re living with the privilege of being the majority in a society. Christians don’t talk about “winning the culture” or “preserving a Christian heritage” in places like Saudi Arabia or Pakistan or Egypt. They pray and strategize and talk about advancing the good news of Jesus Christ.
You cannot preserve a Christian heritage. It’s not like jelly that’s jarred. You can only live it and advance it through the gospel. It’s more like butter that’s spread.
You must advance the gospel to see society reformed. Only born-again people can live born-again lives.”
Ce este Adevarul? – intrebarea lui Pilat strabate inca sub diferite tonalitati vremurile si se cuibareaste pe rand in mintea si sufletul nostru. O carte despre intelegerea adevarului despre adevar a fost provocare pe care am acceptat-o anul trecut de la The Ooze Viral Bloggers.
Multi vorbesc despre mangementul crizei. Si cat de multe cursuri anticriza ai lua, in momentul in care probleme apar si disprerarea iti umbreste inima, teama devine starea care iti guverneaza deciziile si atitudinile. 
si plecand de la ea am ajuns sa intreb: “Este credinta(religia) precum o inghetata sau precum o pelicilina? Ciocolata sau aspirina?”
Recent Comments