Multi sunt ingrijorati de cum arata astazi crestinismul. Si incearca, care mai de care, sa-l repare pe aici, pe colo. Unele “solutii” sunt – precum vorbea Mantuitorul – “petec nou la un sac vechi…”Apropo de Cel care a spus aceste vorbe; tocmai am terminat o carte despre el. Am crescut intr-o comunitate spirituala (crestini dupa evanghelie – tudoristi) in care accentul era pus coplesitor pe ce a facut Isus pentru noi, implinind voia lui Dumnezeu. Imaginea lui Isus Domn si Mantuitor, Isus cel la care a ma relationez in fiecare zi, s-a lipit de fiinta mea si eram foarte surpins sa vad cum altii prin-mprejur, nu prea stiau asta. Fara a fi un isusism ieftin dar nici o christologie complet-teologica, mediul inducea o modalitate simpla de a interactiona cu Christosul lui Dumnezeu.
Acum 6 saptmani mi-a venit in posta o carte despre Isus. Doar despre El. Parcusesem deja o suma de materiale despre ce a ajuns crestinismul fara Christos si cum se afirma in Numele lui Christos ceea ce El nu a spus niciodata. Am inceput sa citesc manifestul lui Frank Viola si Leonard Sweet (Jesus Manifesto: Restoring the Supremacy and Sovereignty of Jesus Christ) cu gandul ca voi gasi accentul pus pe centralitatea lui Isus in viata de credinta.
Cam asa a fost. Provocarea pe care autorii o adreseaza lumii vestice suprasaturata de metode, scheme si programe, este o persoana: Isus Christos.
Intrebarea de la care autorii pleaca, “ce e crestinismul”? are un raspun scurt, percutant: Isus si nimic altceva. Alaturi de El nu pot sta nici Legea Ceremoniala, nici explicatiile la Apocalips sau cele 10 porunci, nici darurile speciale, nici diplome, nici cladiri…Isus. Atat. E greu? Aparent nu; real da!
Zilele trecute fiul meu a vrut sa vedem impreuna “The Book of Eli”. Auzism despre film, Denzel Washington ne place la amandoi, subiectul parea interesant…
Ma pregateam de fapt de un remake la “Mad Max” asta pentru a lega oarecum de elogioasa descriere pe care Plugged In Online o facea declarandu-l “probabil cel mai explicit film cu mesaj crestin in industria cinematografica laica de la The Passion of the Christ pana in prezent.”
Cum a fost? Bunicel dar…nu prea e film crestin. Induce ceva dar mesajul in sine nu este crestin. Un om a memorizat intreaga Biblie. Frumos! Exemplar! Excelent! Dar nu cumva apreciez doar capacitatea intelectuala si nu aplicarea a ceea ce a memorizat? Nu cred ca exista vre-o derogare divina de la perceptul “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” in context apocaliptic, nu? Atunci de ce nu vad acest lucru? Nu exista nici o mentionare a lui Isus sau a actului Sau rascumparator. Prezenta Bibliei in film nu face pelicula biblica. La final Biblia e o carte oarecare buna de pastrat pe raftul umanitatii langa Coran si Tora. Probabil si acele carti au avut alti eroi care le-au memorat si au ajutat la pastrarea lor…
“The Book of Eli” este un film interesant din care putem aprecia dedicarea, pasiunea pentru un scop pe care un om o poate avea. Dar daca am fi inlocuit Biblia cu “Basme nemuritoare” a lui Petre Ispirescu, actiunea filmului si-ar fi pastrat aceiasi cursivitate. Este un film care induce nunate morale dar nu este un film crestin. Este o pelicula mult mai curata decat alte productii, dar nu este un film crestin.
Este un film de la care pot pleca discutii despre Biblie, crestinism, moralitate dar nu este un film crestin. Sunt multe pelicule acum pe piata care pot genera astfel de discutii fara a fi “elogiate” in cercuri crestine.
A dat peste un interviu cu producatorii(Hughes Brother) in care ei mentionau care este mesajul filmului.
Mi se pare hazardata incantarea ce cuprinde cercuri crestine la orice semnal pseudoreligios venit prin media din partea grupurilor laice.
Altfel, filmul e de vazut o data iar posterele care au insotit prezentarea filmului descriu exact ideile centrale ale peliculei.
Ce este Adevarul? – intrebarea lui Pilat strabate inca sub diferite tonalitati vremurile si se cuibareaste pe rand in mintea si sufletul nostru. O carte despre intelegerea adevarului despre adevar a fost provocare pe care am acceptat-o anul trecut de la The Ooze Viral Bloggers.
O informatie filosofica nu foarte densa dar destul de consistenta pusa intr-un format alegoric a fost meniul pe care autorii Jon si Mindy Hirst, mi l-au servit inca de la inceput. Cei doi sunt fondatorii unui asociatii “think tank” destinata schimbului de idei, numita Generous Mind. Scrierea lor are ca support gandirea lui Paul G. Hiebert, misionar in India si professor la Trinity Evangelical Divinity School.
Ca orice scriere filosifica volumul propune o intereactiune cu sisteme de cunoastere. Cat de flexibil esti in a merge in detalii prin acestea tine insa de fiecare in parte.
“Through the River” ne invita la o calatorie de-alungul unui rau urmand sa vizitam 3 zone, localitati distincte – corespunzatore a trei pozitii de intelegere a Adevarului.
Multi vorbesc despre mangementul crizei. Si cat de multe cursuri anticriza ai lua, in momentul in care probleme apar si disprerarea iti umbreste inima, teama devine starea care iti guverneaza deciziile si atitudinile.
Sa fii fara frica in vremuri de criza – pare imposibil. Ingrijorarea invaluie simtamintele noastre, pulsul se accelereaza si ne gandim ca stam la coada sa ne luam portia din dezastru sau ne intrebam retoric(pentru ca mai toti au fugit de langa noi – teama merge mana in mana cu singuratatea – ) cum sa scap de el. Ne dorim in viata sa avem butoane magice si solutii/locori miraculoase care sa rezolve instant problema…ne dorim un magnet pe care sa scrie “distrugator de teama” si pe care sa-l plimbam deasupra inimii, atragand spre el orice urma de insecuritate, indoiala, spaima. Cum ar fi ca prima noastra reactie in fata problemelor sa fie credinta si nu frica?
Aceasta este punctul in care incepe Max Lucado constructia noii sale carti, Fearless, publicata de Thomas Nelson si a carei lansare oficiala are loc astazi September 8, 2009.
adica Reel Discernment sau despre filme intr-o maniera care poate limpezi unele intreabri. Sub patronajul “Focus on the Family”, Bob Waliszewski si Cheryl Wilhelmi se misca natural printre role si perieaza filemele verii:The Time Traveler’s Wife, Inglourious Basterds, Taking Woodstock, Bandslam si Julie & Julia.
mergeam prin Victoria, capitala British Columbia, cand in fata mea pe trotuarul, care imi amintea de un Bucuresti autentic, zaresc imaginea asta:
si plecand de la ea am ajuns sa intreb: “Este credinta(religia) precum o inghetata sau precum o pelicilina? Ciocolata sau aspirina?”
De exemplu, sa zicem ca imi place inghetata cu ciocolata; tie iti poate place cea de vanilie, sau de fructe, etc. Noi ne putem diferentia in preferintele noastre datorita aromei, elementul de baza unindu-ne: inghetata. Daca cineva imi spune ca inghetata de menta este cea mai buna eu ii pot raspunde: “sa crezi tu, cea de ciocolata este ce mai buna”, si putem continua apoi debate-ul nostru bazat doar pe preferinte.
o discutie din cadrul recent desfasuratei Christian Book Expo.
Moderator: Andy Crouch, Culture Making (IVP), editor at Christianity Today
Participanti:
* Donald Miller, Blue Like Jazz (Nelson)
* Ruth Haley Barton, Sacred Rhythms (InterVarsity Press)
* Randy Frazee, Making Room for Life (Zondervan)
* Mary E. DeMuth, Authentic Parenting in a Postmodern Culture (Harvest House)
pe pagina lor de la tangle.com mai gasesti si alte discutii la care merita sa-ti pleci urechea
Sacha Baron Cohen n-are nevoie de prea multe prezentari. Si nici comentarii. Un comediant englez cu radacini evreiesti care crede ca poate sa rada de orice. Detesteasza si desfiinteaza prin umorul sau clisee de gandire si verbalizare a unor principii. Dupa ce a inceput cu Ali G, a continuat cu un “Borat” ai carui descendenti vorbeau rroma-neste; ultima sa creatie se numeste “Bruno” si inseamna simplu, un austriac fan al realtiilor homosexuale. Parodia se bazeaza pe aceiasi idee – surprinde si ia la misto modalitatea prin care unii gandesc impotriva acestui pacat. Vrea sa scoata la iveala preconceptii si prejudicii. Este o promovare a pacatului prin gadilarea frivolitatii. Noi inghitim in gluma; ceea ce intr-un mod serios, nu acceptam. Si odata virusati, consideram ca-i normal si acceptam ceea ce era de neacceptat.
site-ul Agape Christian Church s-a “schimbat la fata”. Ii multumesc lui Ovidiu pentru suport, ajutor, idei si contributia sa la reimprospatarea si continuarea acestui proiect.
sunt inca pagini de acoperit, resurse de upload-at, dar este un pas inainte.
D.A. Carson. De citit, nu doar daca este degeaba. Adica gratis. Cateva din cartile sale sunt disponibile acum in format PDF. Apuca-le, citeste-le si gandeste-te!
Multi sunt ingrijorati de cum arata astazi crestinismul. Si incearca, care mai de care, sa-l repare pe aici, pe colo. Unele “solutii” sunt – precum vorbea Mantuitorul – “petec nou la un sac vechi…”Apropo de Cel care a spus aceste vorbe; tocmai am terminat o carte despre el. Am crescut intr-o comunitate spirituala (crestini dupa evanghelie – tudoristi) in care accentul era pus coplesitor pe ce a facut Isus pentru noi, implinind voia lui Dumnezeu. Imaginea lui Isus Domn si Mantuitor, Isus cel la care a ma relationez in fiecare zi, s-a lipit de fiinta mea si eram foarte surpins sa vad cum altii prin-mprejur, nu prea stiau asta. Fara a fi un isusism ieftin dar nici o christologie complet-teologica, mediul inducea o modalitate simpla de a interactiona cu Christosul lui Dumnezeu.
Ce este Adevarul? – intrebarea lui Pilat strabate inca sub diferite tonalitati vremurile si se cuibareaste pe rand in mintea si sufletul nostru. O carte despre intelegerea adevarului despre adevar a fost provocare pe care am acceptat-o anul trecut de la The Ooze Viral Bloggers.
Multi vorbesc despre mangementul crizei. Si cat de multe cursuri anticriza ai lua, in momentul in care probleme apar si disprerarea iti umbreste inima, teama devine starea care iti guverneaza deciziile si atitudinile. 
si plecand de la ea am ajuns sa intreb: “Este credinta(religia) precum o inghetata sau precum o pelicilina? Ciocolata sau aspirina?”
Recent Comments