- note pe marginea lecturarii cartii lui Bradley Wright,
Christians Are Hate-Filled Hypocrites...and Other Lies You've Been Told: A Sociologist Shatters Myths From the Secular and Christian Media -

Cand ati vazut ultima data un preot/pastor crestin(nu coteaza denominatia) prezentat bine in media sau in cinematografie? Eu am vazut un singur exemplu recent cand respectivul avea inclinatii homosexuale. Se gandeste oare cineva de ce este o instrumentata o astfel de campanie?  Ni se spune astfel ca de fapt standarul moral de care se tot vorbeste atata nu este atins nici de cei care il promoveaza la rang inalt, asa ca tot ce ni se intmpla noua, muritorilor de rand, este perfect explicabil si scuzabil; si in contextul acesta sa nu uitam ca Dumnezeu e dragoste si oriunde e dragoste ce mai conteaza sexul, nu?

Grupul crestin catolic este cel mai abuzat prin mesaje negative prezente in cinematografie. Se vinde mai bine asa? Desigur.

Prezentarea negativa excesiva a crestinismului are un cost ascuns pe care crestinii lesne primitori si transmitatori ai unor astfel de informatii nu-l vad sau il ignora. Orice concluzie negativa promovata apoi prin folclorul urban sau rural va ajunge la niste mutatii informative pe care nimeni nu le va clarifica. Astfel de mentionari negative din “mediul crestin” abat atentia de la lucrurile rele care ne privesc la nivel general si care sunt mult mai numeroase.

Daca un pastor/preot merge si da de mancare saracilor, ajuta si se implica in ajutorarea celor abuzati, daca biserici merg si dau apa de baut celor din desertul african si apoi un alt pastor/preot tocmai a curvit cu vre-un enorias, ghici cine apare la stiri? De ce nu sunt prezentate macar ambele evenimente? Pentru ca nu ajuta scopului pe care media il are si la care crestinutii care tipa si ei in ton cu lumea nu se gandesc. Ignoram lucuri bune si prezentam numai ce-i rau. Ce credeti ca se va intampla pe termen lung intr-o astfel de situatie?

N-am fost si n-am sa fiu niciodata adeptul “pus gunoiul sub pres”; cred ca o maniera autocritica de expunere si rezolvare a gunoiului este necesara in crestinism, dar la nivel extins crestinismul are o mai mare influenta pozitiva decat “perlele” negative care se dau in spectacol.

Un alt factor lipsa din raportele statistice (si pe care nimeni nu il mentioneza) este rara prezenta a unor analize statistice la nivel academic . Ca de obicei academicienii sau profesorii universitari daca scriu ceva o fac intr-un limbaj criptat pentru mare masa a oamenilor obisnuiti cu un limbaj usor present in “reality show”-uri, concerte de muzica,  sau in filme.

Ce mai influenteaza rezultatul obiectiv? Faptul ca atunci cand lideri crestini isi expun parerea , opinia lor devine aproape automat acceptata ca fapt sigur. Asta se intampla pe orice meridian. Daca Billy Graham a zis-o, nimeni nu o sa-l contrazica(sau putini se incumeta). Un alt factor (sensibil) manipulator il prezinta datele pe care liderii crestini cunoscuti le folosesc in prezentarile lor(audio-video sau scrise) Deseori aceste date sunt culese pentru a intari o idée pe care acesta vrea sa o prezinte, selectia dovedindu-se nu doar subiectiva ci si incompleta. Daca media vrea sa prezinta ceva negativ despre crestinisim, de ce vor si liderii acestuia la fel? Raspunsul il putem gasi  intr-o maniera de educatie pe care acesti lideri vor sa o faca. Promovarea fricii in scop educativ. Invatatori crestini sau lideri crestini folosesc informatii negative pentru a-i motiva pe cei care ii asculta, sa faca ceva bun. Ii sperie si spera ei sa-i mobilizeze spre comiterea unor actiuni bune, demne de crezul pe care il au.

Crestinismul contemporan a ajuns intr-o situatie oarecum similara o declaratie faimoasa a unuia din judecatorii Curtii Supreme de Justitie a SUA, Potter Stewart. Acesta chestionat ce e pornografia a zis: “nu o pot defini, dar daca o vad o recunosc”.

Crestinismul, greu de definit in prezent, dar daca e trait “a la Carte”, se vede!

…in media; de fapt si prin biserici sau cercuri/adunaturi crestine sau religioase. Cartea profesorului de sociologie Bradley Wright este scrisa din punctul de vedere al unui specialist care analizeaza mituri izvorate din cifrele sau graficele unor sondaje.

Ca unul care am fost atras de sociologie (si in forma ei analitica) cartea profesorului Wright imi confirma si infirma unele idei, perceptii pe care le aveam despre cum este prezentat crestinismul in media.

Faptul ca religia crestina este intr-unul din cele mai crancene momente ale existentei ei, nu trebuie sa mai argumentam. Atacuri multiple venite din partea laicilor, ateilor, adeptilor altor religii; din interior se gasesc mereu doritori sa inventeze o “noua cale” reorganizand versete, disociindu-l pe Isus de Pavel, dand la o parte cutiile hermeneutice ale altora si punand in loc puzzle-urile lor –  sau prin falimente morale si depasirea acestora intr-o maniera dispertuitoare/sfidatoare si pentru bunul simt nu doar pentru principii biblice.

O precizare inainte de a vedea cate ceva din carte. Ma amuz cand ii vad pe diferiti (in)formatori de opinie (zvonitori si raspandaci vorba celor de la Diverits) cum isi dau cu parerea despre ce prin NordAmerica desi nu traiesc aici; ca-i politica, ecologie, religie, ei “le stie” pentru ca “le citeste”… Parerea lor e influentata de vizitele temporare ale acestora sau ale altora (si mai rau pentru ca interepteaza ceva ce nu e de “prima mana”) de materiale/articole/mesaje ce apar prin mediul online sau publicatii tiparite. Sa nu uitam ca e mare diferenta intre a vizita si a locui intr-un spatiu.(ex: unii din misionarii americani popositi prin Romania erau incantati de cat de bine se traieste in aceasta tara pentru ca oriunde mergeau romanii, c’avea sau n-aveau, puneam pe masa ce era mai bun (de obicei sarmalute, o supa buna sau friptura); americanii ziceau e bine sa facem misiune printre oamenii acestia dar nu-si puneam problema daca familiile in care ajungeau, au in mod regulat asa ceva pe masa. De fapt unii “misionari” au venit pentru un “safari religios” si nu pentru o lucrare in slujiba lui Dumnezeu, dar asta-i alt subiect)

Fiecare are dreptul la opinia proprie dar as fi mai retinut sa ma dau “cocos” cu idei pe care mi le decupez din gandirea altora; daca traiesc zi de zi intr-un mediu daca ii observ, interactionez si analizez evenimentele locale cred ca avantajul locuirii, interatiunii directe, imi da dreptul de a fi mai credibil decat opinia unui vizitator. Desigur nu se exclude posibilitatea ca un vizitator sa poata gandi mai corect si a vedea dintr-o perspectiva noua, dar acest lucru nu se aplica mereu si foarte rar evanghelicilor romani care au putini oameni de analiza obiectiva (rar sau decent prezenti in mediul online) si foarte multi “specialisti totali”.

Ed Stetzer spunea: “tipand se prabuseste cerul pe noi s-ar putea sa vinzi ceva carti dar nu sa rezolvi problema”. Trendul alarimist al media este filonul prin care se scurg catre oameni tot felul de concluzii inspirate din sondaje de opinie realizate intr-o maniera mai mult sau mai putin corecta.  Un titlu in genul ” intr-o clasament al respectului acordat de opinia publica numai “prostituatele” se situeaza mai jos de “evanghelici” ” atrage, impresioneaza dar nimeni nu mai analizeaza veridicitatea afirmatiei. Barna Group, un institut respectat are si el scaparile lui iar profesorul Bradley analizeaza cateva din concluziile unor sondaje de opinie aparute in ultimul deceniu.

Deseori oamenii raspund la sondaje de opnie sau aleg raspunsurile sugerate in formularele acestora gandindu-se la ceea ce-i avantajeaza in momentul acela, nu neaparat la ce este obiectiv in acel moment. Teminologia folosita, definitiile poate complementare dar diferite folosite in sondaje (termeni precum” evanghelic” , “nascut din nou” sunt intelesi diferit de varii grupuri de persoane), numarul de participanti care ofera o scala de apreciere la nivelul intregii populatii, sunt cativa din factorii  instabili si care pot duce spre concluzii nu atat de reale pe cat sunt prezentate.

Traim din concluziile prefabricate ale media si reactionam pe baza lor. Statistica spune ceva despre crestinismul actual dar solutiile oferite sunt deseori tehnice. Intr-un mediu spiritual tehnica poate duce spre formule, actiuni repetitive ce induc pe termen lung structuri ale unei viitoare traditii, aratand ceva vitalitate datorita schimbarii registrului de abordare dar neavand substanta unei transformari reale.

De parintele Zakaria Botros auzisem dar nu urmarisem decat unul sau doua din materialele sale. Faptul ca a fost la ceva strazi de locul prin care umblu aproape zilnic m-a facut sa fiu mai atent la discursul sau.

Parintele Botros traieste acum in SUA si este destul de putin cunoscut in “lumea vestica”.

El sustine un program de televiziune pe canalul arab “al-Hayat” in care prezinta opinii critice despre Coran, Mahomed si Islam. Se spune ca in urma mesajelor sale multi dintre adeptii religiei islamice devin crestini.

Botros a venit in Langely – Vancouver Area – pentru a participa la  “The Unveiling” o conferinta de 3 zile organizata de  Trinity Western University, intalnire la care participa lideri arabi, evrei si crestini pentru a discuta despre planul lui Dumnezeu in Orientul Mijlociu.

Controversatul cleric crestin este un preot ortodox copt plecat in exil din Egipt; legat de mesajul sau critic la adresa religiei islamice, pacifistii lideri musulmani au apreciat capul sau la 60 de milioane de dolari. De fapt stirea ca o sa vina “cineva important” prim-prejurul nostru mi-a fost data de un coleg musulman.

In 2008, pentru publicatia World Magazine, Zakaria Botros declara: “Nu sunt impotriva musulmanilor ci sunt impotriva islamului ca o religie falsa; expun erorile din islam si nu din adeptii acestuia”.

La targul de capete, administratia americana a pus un premiu de 25 milioane dolari pe capul lui Osama bin Laden in timp ce Al Qaeda a afisat pretul de 60 milioane dolari pentru Botros. Stiu…recesiune…

“Joia asta cica-I musai sa purtam verde. Dupa ce cateva zile in urma trebuira de purtaram roz [anti-bulling day; oare cand vor avea si romanii o zi impotriva mistocarelii?] acusilea cica sa ne imbracam cu verde. Ca prazu’…” poate asa si-ar incepe stirile zilei de joi, Nea Marin.

Joia asta companiile se vor intrece sa ne spuna care mai de care ce tehnologie eficienta ecologic au ei. Relelele sociale vor fi pline de verde si atentionari cu salvati pamantul, consumati mai putin, etc.

Ziua Pamantului imi seama precum Pastele sau Craciunul. Un timp in care doar atunci ne aducem aminte de ce-ar trebui sa fie in tot cursul anului. Da, stiu e mai bine decat nimic dar ma gandesc oare cat de mult ne va tine mesajul acesta de avertizare? Ce ne va preocupa in lunea dupa joia pamantului?

Cinic, nu? Avem diferite pareri despre ce influenteaza sau nu planeta Pamant. In tot concertul asta sunt prea multi care o lasa pe “Mama Natura” fie vaduva, fie divortata. Daca nu-l vezi pe Tatal nu trebuie sa-i negi existenta.

Nu stiu cat de mult vor reusi campaniile gen “ziua Pamantului” sa-i schimbe pe cei carora chiar nu le pasa despre asta. Eu voi incerca sa fac ceva bun pentru locul in care traiesc acum. Mai ales ca-i asa verde si inflorit. Tu ce zici despre al tau? Nu renunta daca nimeni nu face nimic. Curata-l de gunoaie. Nu fi indiferent. Spala-l. Ingrijeste-l sa-ti placa sa stai acolo. Fi un ocupant responsabil…

E bine sa ai grija de locul in care traiesti in present dar cu echilibrul Cerului. Sa ai grija de pamant preocupandu-te de Cer. Si nu-s primul care vad valoarea combinatiei cromatice verde-azur (Bacovia, evident).

O derivata directa este, sa fiu sigur ca voi ajunge in Cer inainte de a ma face una cu Pamantul. Nu e tinta absurda? Metaforica? Deloc.

hai pune mana pe matura, grebla, lopata, bidinea, sac de gunoi, etc. si sa fredonam alaturi de Anda Calugareanu:

“verde crud, verde crud

mugur alb si roz si pur,

vis de albastru si azur

te mai vad te mai aud”

Imprumutati-va de la un pesimist. Acesta oricum nu se asteapta sa-i dati banii inapoi.

Vremurile de recesiune globala te provoaca sa te gandesti cum unii continua sa faca bani din saracia altora, sau cum fac ei banii lor din banii altora…

Carte pe care Thomas Nelson mi-a sugerat-o ca lectura s-a asortat perioadei in care trebuia sa am ceva interactiuni cu o instituie financiara. Stiam ca o perspectiva cultural-istorica asupra imprumutului bancar nu ma ajuta in negocierea pe care urma sa o am, dar mi-a satisfacut gustul pentru a intelege bucati din istoria lumii; prinsa la butoniera a fost si o urma nostalgica legata de ceea ce a reprezentat “Factorul Succes” (un radioprogram in care s-au intersectat pentru 3 ani de zile concepte economice si de afaceri cu mediul moral-crestin).

Jack Cashill este un jurnalist care a avut contributii la Read the rest of this entry »

Religion Newswriters Association a organizat un sondaj pentru a afla Topul celor mai religioase informatii aparute in 2009. Aproape 100 de jurnalisti care activeaza in prezentarea si analizarea informatiilor provenite din mediul religios, au hotarat TOP 10 astfel (in ordinea importantei):

1. Presedintele Barack Obama pledand pentru o noua faza a relatiilor intre lumea musulmana si SUA – discurs sustinut la Universitatea din Cairo.

2. Reforma sistemului medical din SUA- implicatii legate de finantarea din bani publici a avortului.

3. Rolul religiei in promovarea teorismului – maiorul Nidal Hasan, considerat un musulman devotat implicat in masacrul din garnizoana Fort Hood.

4. Moartea Dr. George Tiller, cunoscut ca unul din promotorii avorturilor.

5. Protestul comunitatii homosexuale impotriva mormonilor din California intrucat acestia ar fi sustinut celebra Propozitie 8 care interzice in prezent casatoria persoanelor de acealsi sex in statul american.

6. Presedintelui Barcak Obama ii este inmantata o distinctie la Universitatea Catolica Notre Dame unde sustine un discurs cu prilejul caruia el enunta cateva din punctele sale de vedere fata de avort.

7. Votul Bisericii Lutereane Evanghelice din SUA de a accepta si ordina preoti homosexuali.

8. Recesiunea economica a afectat fondurile a numeroase organziatii parabisericesti, organizatii umanitare sau edituri cu specific religios.

9. In cadrul unei Conferinte a Bisericii Episcopaliene participantii au votat pentru incheierea memorandului privind acceptara unor clerici homsexuali, ignorand solicitarea facuta de Arhiepiscopul de Canterbury.

10. Inaugurarea noului presedinte american Barack Obama incluzand rugaciunea lui Rick Warren, binecuvantarea venita din partea lui Joseph Lowery, la fel de bine ca rugaciunea episcolului homosexual Gene Robinson.

Cam asta e…ceva adaugiri? The Manhattan Declaration lipseste nu?

ce a pus in ghete ROmanilor? un picior in bocanc sau sau un picior de bocanc…ca de ciocolata sau altceva bun…

Basescu spune ca stia ca Sfantul Nicolae e protectorul marinarilor…

Geoana spunea trimfator ca in limba greaca Nicolae inseamna victoria poporului…

ce se intampla cand sfintii voteaza?

in Canada e aproape miezul zilei; in ROmania e seara…oamenii se uita la televizoare…au trecut 15 minute de la aparitia celor doi candidati pentru fotoliul de la Cotroceni…

hmmmm…intersant, comunismul mutant din RO a schimbat sistemul promovat de China – o tara, doua sisteme – in “o tara, doi presedinti”. numai ca la ei sistemul produce si la noi sistemul acesta modificat, cheltuie…

te miri? eu nu…intotdeauna a fost Romania lor si nu a noastra.

se pare ca Diaspora va inclina balanta…cei care s-au saturat de ROmania lor…

daca Basescu e castigator real - e singurul om care a invins cam tot ce se putea prin politica romanesca si ca primar si ca presedinte;

daca Geoana invinge – e singurul care l-a invins pe Basescu, avand in spate cea mai mare coalitie politica din istoria recenta a Romaniei;

fiecare presedinte isi anunta victoria - ca la un ciudat meci in care fiecare are tabela lui de scor; cine pierde? cei care au platit si vor plati…sa fi gresit Brucan?

sunt curios cine isi va cere scuze pentru ce a declarat in aceasta zi.

The Informant! (punctata cu R din cauza limbajului) este o comedie dramatica care aduce aminte de alte productii gen The Insider sau Michael Clayton.

Pe (foarte) scurt in anul 1992 Mark Whitacre (jucat din nou foarte bine de Matt Damon – nu stiu sa-l fi vazut interpetand prost vre-un rol) este unul din cei mai tineri presedinti locali in cadrul unei companii nationale care desface produse agricole, Archer Daniels Midland (ADM). Tanar, bogat (o vila cu vre-o 8 masini in garaj) si cu secrete (inselarea clinetilor prin fixare pretului la produse in cooperare cu competitorii sai).

Patruns de grija sotiei de a face ce trebuie si considerandu-se printe baietii buni, Whitacre merge la FBI si spune tot jaful pe care compania il face la adresa publicului american.

Cu aere de spion FBI Whitacre se comporta ca orice om cu dependenta : isi minimalizeaza pacatul sau, iar daca este descoperit minte pentru a-si ascunde problemele.

La varsta de 40 de ani Mark W intra in inchisoare si devine acolo un crestin practicant. Dupa 9 ani (Decembrie 2006) iese din inchisoare un alt om.

Este o poveste a coruptiei travestita intr-un format comic. Este o comedie neagra prin ceea ce induce dar Whitacre are parte in viata reala de un final luminos. El a declarat intr-un interviu ca putea sa ocoleaseasca inchisoarea continuaind sa fie un bun mergator la biserica si atat; realizand ce a facut a prefereat sa spuna adevarul care l-a costat 9 ani de inchisoare.

Bazat pe un caz real, filmul nu prezinta ceea ce urmeaza dupa toata aceasta criza prin care a trecut Whitacre: momentul pocantei sale. Cu toate aceastea The Informant! este instructiv pentru ca portretizeaza bine cat de mult ne indreptatim noi in fata lui Dumnezeu considerandu-ne nu asa de rai ca altii.

Iata-l pe realul Mark Whitacre stand de vorba cu Marvin Olansky:

Mark Whitacre din film lasa sa inteleaga ca isi continua viata intr-o alta tonalitate.

viata chiar ca surclaseaza filmul…

motivatii, toti asteptam motivatii. motiveaza-ma sa fac ceva bun, motiveaza-ma sa imi fac treaba, motiveaza-ma sa te iubesc, motiveaza-ma sa te respect, motiveaza-ma sa cred, motiveaza-ma sa vin la biserica, motiveaza-ma sa fiu umil, etc.

“Nu stim nimic despre motivatie, tot ce putem face este sa scriem carti despre ea” spunea P. F. Drucker si ii dau dreptate privind la piata cartilor, lecturilor, conferintelor pe acest subiect; pana si fostul cuplu de la Casa Alba, fam. Bush, gaseste o paine de mancat in astfel de circumstante intrand ca si alti ex-presedinti americani (Gerald Ford, Ronald Reagan, George H. W. Bush si Bill Clinton) in circuitul vorbitorilor motivationali. George W. Bush merge in Fort Worth pe Octombrie 26, iar Laura Bush pe 29 Octombrie in Charlotte.

Dar nu asta-i subiectul de weekend. Tocmai am parcurs documentarul “Cei patru calareti”( ai Apocalipsei?!)/The Four Horseman (2007) si mi-am adus aminte de niste imagini pe care le ai mai jos. Ele fac parte din ciclul demotivators – adica motivatii pe dos – o idee care a prins si datorita sarcasmului si ingeniozitatii. Acum presupun ca ateii intelectuali au simtul umorului tur/retur, asa ca sper sa guste din pixeli. Nu-mi pot abtine redarea afirmatiei din PS.2 “Dumenzeu sta in Ceruri si rade…”(nu crezi? io-s pe scara si iti confirm ca trec uneori prin niste nori asa hazosi…)

Asadar imagini “demotivationale” pentru:

Richard Dawkins,

Daniel Dennett,

Christopher Hitchens,

Sam Harris